Raiffeisen Bank şi clienta Anca X. se acuză reciproc de lipsă de comunicare

 

Mesajul de disperare al unei cliente a Raiffeisen Bank, aflată pe punctul de a-şi pierde casa, publicat ieri în Monitorul de Cluj, a primit răspunsul băncii.

Documentul confirmă o serie dintre demersurile iniţiate de clienta Anca X., dar, potrivit ei “în continuare, atitudinea (băncii – n.r.) nu pare a fi una activă-constructivă, ci mai degrabă una placidă – «da, aşa este, dar nu intenţionăm să facem nimic»”.

Datorie scadentă fără să ştie...

Vă reamintim că, în 2008, Anca X., a contractat de la Raiffeisen un credit ipotecar, iar în iunie 2009, în condiţiile crizei economice care a făcut ca veniturile pe care se baza pentru plata ratelor să se reducă substanţial, a depus o cerere de înlesnire la plată, cerere care, conform declaraţiei ei, “nu a fost nici aprobată, nici respinsă de către bancă, lăsând tot timpul impresia că subiectul este deschis, căutându-se variante pentru aceasta”. Situaţia a durat până în februarie 2011 când a fost înştiinţată ca s-a deschis un dosar de executare silită împotriva ei, pentru o sumă cu aproape 40.000 CHF (franci elveţieni) mai mare decât soldul din 2009, în condiţiile în care nu fusese înştiinţată de aducerea la scadenţă anticipată a întregii sume în iunie 2010, dupa cum a aflat ulterior, şi era în discuţii cu banca referitor la găsirea unei variante de re-eşalonare.

Ce spune banca? Ce răspunde clienta?

În răspunsul la memoriu, Raiffeisen Bank susţine că la data contractării creditului de nevoi personale nenominalizate (24.01.2008) au fost prezentate, atât clauzele contractuale cât şi costurile aferente creditului în discuţie, clienta agreând, prin semnarea contractului de credit, respectarea disciplinei de plată.

Pe de altă parte clienta Anca X. spune că, după cum au observat şi avocaţii care se ocupă de caz, “contractul iniţial semnat cu banca Raiffeisen nu informează despre costurile aferente creditului şi este plin de clauze abuzive”.

În răspunsul băncii se mai precizează că la data de 10.06.2009 s-a depus o cerere de restructurare a creditului deţinut. “Banca a înţeles situaţia dumneavoastră şi a aprobat solicitarea de restructurare. În acest sens a întocmit un Act Adiţional de restructurare pentru a concretiza noua ofertă: reducerea dobânzii pe o perioadă de 12 luni (la valoarea de 2,8% pe an, iar după restructurare 8,38% pe an), reducerea ratei lunare pe o perioadă de 12 luni (1.092,35 CHF pe perioada de restructurare, dupa care 2.088,17 CHF), fără prelungirea scadenţei finale a creditului.”

Susţinută de un facsimil din actul adiţional, femeia oferă şi motivul refuzului ei − era prevăzută o nouă creştere a dobânzii de 8,36%, care deja era cu mult mai mare decât dobânda existentă în acel moment, până la un nivel de minim 12,02%. Acest lucru la discreţia băncii, fără a se specifica în act nici momentul, nici nivelul maxim al dobânzii.

După alte răspunsuri în care susţine că a fost tot timpul dispusă să rezolve problemele clientei Anca X., instituţia bancară oferă soluţia: “Vă invităm sa ne contactaţi la agenţia unde aveţi deschis contul şi să stabiliţi din nou legatura cu reprezentantul nostru juridic de la Cluj pentru a discuta despre posibilităţile şi condiţiile în care repunerea în grafic a creditului dvs poate fi supusă aprobării unui comitet special”.

Clienta şi-a arătat disponibilitatea de a discuta cu reprezentantul juridic, deşi, conform declaraţiilor ei, când a mai contactat anterior reprezentantul juridic al băncii, acesta nu primise prerogative special în ceea ce priveşte cazul ei.