Doamne, cercetează-i pe copiii și tinerii noștri!

Copilul, ființă nevinovată de care ar trebui să avem mult mai multă grijă. Mântuitorul ni-l oferă ca model de supremă nevinovăție: „De nu vă veți întoarce și nu veți fi precum pruncii, nu veți intra în împărăția cerurilor” (Matei 18,3). Nichifor Crainic ne spune că Paradisul e posibil, iar omul renăscut în Hristos este asemenea pruncilor. Și care este lucrarea pruncilor? „Pruncul de se va bate, plânge și, împreună cu cei ce se bucură cu dânsul, se bucură. De va fi ocărât nu se mânie, dacă va fi slăvit, nu se înalță. Dacă vor cinsti pe altul mai mult decât pe el, nu pizmuiește. Dacă vor lua ale lui, nu se tulbură, de va vedea muiere, nu o poftește”. Această imagine a copilului este egală cu cea a omului renăscut în Duh. Este o ființă curată și simplă pentru care lucrurile sunt minunate. Într-o lume urâțită de păcat el este ființa care aduce puritatea. „Copilul îndulcește viața noastră atât de amară; făptura sa mică, cu aripi la suflet ne dă multe învățăminte. Un scriitor a spus: zâmbetul copilului este pentru mamă ca o rugăciune pentru Dumnezeu. În preajma copilului stăruie mereu o atmosferă de lumină și frumusețe”. Din nefericire această făptură minunată este în zilele noastre adeseori neglijată. Uităm ce ne îndeamnă Înțeleptul Solomon: „Deprinde pe tânăr cu purtarea pe care trebuie să o aibă și, chiar când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea” (Pilde 22, 6). Sufletul tânărului este un aluat moale pe care-l poți modela și-l poți forma frumos. Această muncă de formare a tinerilor nu-i ușoară, da-i vrednică de admirație. Sfântul Antonie cel Mare zice că: „Cel ce poate îmblânzi pe cei neînvățați, ca să iubească învățătura și îndreptarea, făcător de om trebuie să se numească”.   Omul ca să devină om trebuie să fie format. Altfel societatea va fi formată dintr-o mulțime de indivizi lipsiți de bun simț și de educație. Pe bună dreptate marele pedagog Jan Amos Comenius se întreba: „Ce sunt cei bogaţi fără înţelepciune, decât nişte porci îngrăşaţi cu tărâţe? Şi ce sunt cei săraci fără înţelegerea lucrurilor, decât nişte măgăruşi condamnaţi să ducă poveri? Ce este cel frumos care n-a învăţat nimic, decât un papagal împodobit cu pene, sau după cum a mai spus cineva – o sabie de plumb într-o teacă de aur?” Ca pruncii și tinerii noștri să nu ajungă așa, părinții, dascălii și preoții ar trebui să fie mereu pe baricade. Dacă suntem obiectivi vom recunoște că ceea ce facem este foarte puțin. Tinerilor trebuie să le transmitem nu numai niște învățături seci, ci mai ales niște deprinderi duhovnicești. Copiii sunt mai receptivi la ce facem decât la ce spunem. De aceea, Mântuitorul zice: „cel ce va face și va învăța, acesta mare se va chema în împărăția cerurilor” (Matei 5, 19). Copii și tinerii îi observă pe cei maturi. Dacă aceștia se roagă, dacă merg la biserică, dacă au o viață frumoasă o imită și copiii. Unele personalități de mare importanță în Biserică au ajuns așa pentru că au avut părinți și dascăli pe care i-au putut imita. Povestește Rufin că Sfântul Antonie cel Mare, pe când era copil, dimpreună cu alți copii educați, au fost văzuți de către Alexandru, Patriarhul Alexandriei, pe fereastră, că se jucau pe malul Mării Mediterana. Văzându-i că iau joaca în mare seriozitate i-a trimis pe clericii săi să-i aducă pe toți copiii la el. „Când au fost aduși, i-a întrebat care a fost jocul pe care-l jucau. La început s-au înspăimântat, căci erau copii, dar pe urmă i-au povestit tot jocul lor că au botezat niște catehumeni prin Atanasie, pe care copiii și l-au făcut episcop”. Cu siguranță că părinții lor îi aduceau la biserică unde au văzut cum se oficiază botezul. Copiii și tinerii vremurilor noastre sunt pasionați de jocurile pe computer și, dacă-i o anumită noimă, nu-i rău. Dar pentru formarea lor morală este nevoie de preocupări spirituale. Este nevoie de o viață religioasă. Este nevoie, din partea părinților, dascălilor și a preoților de multă preocupare și afecțiune. Pe lângă instrucția și educația ce le-o facem au nevoie de exemplul nostru pentru că „verba docent, exempla trahunt”. Spune Avva Isidor Pelusiotul „că viața fără de cuvânt mai mult folosește decât cuvântul fără viață. Căci viața și tăcând folosește, iar cuvântul și strigând supără. Dar dacă și cuvântul și viața se vor întâlni, fac o icoană a toată filosofia”. Dorim să subliniem și faptul că între dascălul de religie și preot trebuie să fie o strânsă colaborare. Nu-i suficientă educația religioasă din școală, ci ea, neapărat, trebuie să se continue la parohie. Dacă vrem să avem parohii puternice mâine, astăzi trebuie să avem pe lângă biserică un centru catehetic. Să organizăm activități potrivite cu vârsta copiilor și tinerilor, să le proiectăm filme instructive, să organizăm pelerinaje și activități de destindere. Nu pretind că am spus totul, pentru că cele ce lipsesc nu se mai pot număra, dar poate că, prin cele scrise, noi cei ce avem responsabilități față de copii și tineri ne vom mai pune încă odată problema misiunii pe care ne-a încredințat-o Dumnezeu. Ierarhii din Mitropolia Clujului, la procesiunea de Rusalii din Cluj-Napoca Duminică, 3 iunie 2012, în Duminica Pogorârii Sfântului Duh, Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Vadului, Feleacului și Clujului a organizat, în spiritul vechilor tradiții creștine, o procesiune prin centrul Municipiului Cluj-Napoca. La Procesiunea din acest an au participat preoții și credincioșii din municipiul Cluj și din împrejurimi în frunte cu un sobor de arhierei format din: IPS Andrei, Mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sălajului, PS Petroniu al Sălajului, PS Gurie al Devei şi Hunedoarei, PS Vasile Someşanul, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului şi PS Iustin Sigheteanul, Arhiereu Vicar al Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului. De la ora 17.00 a fost oficiată Vecernia plecării genunchilor pe un podium instalat pe scările Catedralei Ortodoxe din Cluj-Napoca. La final, Arhiepiscopul şi Mitropolitul Andrei a rostit un cuvânt de învăţătură despre semnificaţia spirituală profundă a Praznicului Cincizecimii, dar și despre prezența și lucrarea Sfântului Duh în inimile credincioșilor. Procesiunea a pornit din faţa Catedralei şi s-a deplasat pe B-dul 21 Decembrie 1918 – Piaţa Unirii (prin faţa Catedralei „Sfântul Mihail”) – B-dul Eroilor – Piaţa Avram Iancu, după care întregul sobor a revenit în faţa Catedralei. Procesiunea a avut în frunte toaca, crucea, felinare, ripide, prapori, icoana, au urmat diaconii, preoţii, Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop şi Mitropolit Andrei, ceilalți ierarhi din Mitropolia Clujului prezenți la acest eveniment şi soborul preoţilor slujitori, elevi, studenţi şi credincioşi. De-a lungul traseului s-au făcut trei opriri şi s-au rostit ectenii speciale. După încheierea procesiunii, în faţa Catedralei Mitropolitane s-a oficiat slujba sfinţirii mici a apei şi vor fi rostite rugăciuni pentru natură, iar, în încheiere, Înaltpreasfinţitul Mitropolit Andrei a rostit un cuvânt de învăţătură și a adresat mulţumiri tuturor participanţilor, dar şi instituţiilor implicate în organizarea evenimentului. Procesiunea de Rusalii şi-a propus să îi aducă împreună, în rugăciune, pe preoţii şi credincioşii oraşului, la marele praznic al Cincizecimii, când aripa înnoitoare a Duhului Sfânt se revarsă asupra Bisericii şi asupra întregului univers. Această procesiune reprezintă o trăire mai deplină a sentimentului comuniunii şi manifestarea Bisericii în plinătatea ei, în marele pelerinaj spre Împărăţia lui Dumnezeu. Arhimandritul Zaharia Zaharou de la Essex s-a întâlnit cu monahii din Arhiepiscopia ClujuluiPărintelui Zaharia, cunoscut duhovnic și teolog, trăitor în mănăstirea „Sfântul Ioan Botezătorul” din Essex, Anglia, s-a întâlnit marţi seara, începând cu ora 18, cu studenții Facultății de Teologie Ortodoxă și cu elevii Seminarului Teologic, în Sala „Nicolae Ivan” din Piața Avram Iancu nr. 18. La eveniment a fost prezent Părintele Profesor Vasile Stanciu, Decanul Facultăţii de Teologie, care a mulţumit Părintelui Zaharia pentru bunăvoinţa de a accepta invitaţia de a veni în mijlocul studenţilor teologi şi a cadrelor didactice din Instituţia de Învăţământ teologic din Cluj. Părintele Zaharia a vorbit despre „A trăi într-un singur gând”, subliniind importanţa concentrării întregii fiinţe a omului în inima sa, prin pogorârea minţii în ea, pentru a se putea întâlni cu Dumnezeu, „căci dacă avem două gânduri, nu mai putem plânge. Numai dacă avem un singur gând putem avea darul lacrimilor care este expresia pocăinţei (metanoia) adevărate, condiţie a sălăşluirii Duhului Sfânt înlăuntrul nostru”. După cuvântul de învăţătură a urmat un dialog cu cei prezenţi şi Părintele Zaharia a răspuns întrebărilor concrete, practice, puse de tineri.Miercuri, 6 mai, 2012, a avut loc la Mănăstirea Floreşti de lângă municipiul Cluj-Napoca Sinaxa Stareţilor şi Stareţelor din Arhiepiscopia Vadului, Fleacului şi Clujului. Întâlnirea a debutat la ora 8 cu oficierea de către Preasfințitul Vasile Someșanul, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi, a Sfintei Liturghii în biserica aşezământului monahal cu hramul „Acoperământul Maicii Domnului”. După slujbă, ÎPS Andrei, Mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sălajului a luat cuvântul şi l-a prezentat pe invitatul de onoare al reuniunii, Părintele Arhimandrit Zaharia Zaharou, duhovnic al Mănăstirii „Sfântul Ioan Botezătorul” din Essex, Anglia. Printre altele, Înaltpreasfinţia Sa a spus: „Sfântul Siluan Athonitul l-a avut ca ucenic apropiat pe Părintele Sofronie Saharov. Acest ucenic, după ce a plecat la Domnul Sfântul Siluan Athonitul, a încercat să facă o mănăstire în Franţa, lucrurile nu s-au prea legat şi, după aceea, a făcut o mănăstire foarte importantă în Anglia, la Essex. De mulţi ani, această Mănăstire face misiune ortodoxă într-o lume care este secularizată şi diversă din punct de vedere confesional. Această Mănăstire, întemeiată de Arhimandritul Sofronie, a avut şi are câţiva părinţi de referinţă, ucenici de-ai Arhimandritului Sofronie. Printre ei se numără şi părintele Zaharia, părintele Rafail Noica, părintele Chiril, actualul stareţ al mănăstirii, şi câţiva alţi părinţi vestiţi care, într-un fel, sunt din punct de vedere duhovnicesc nepoţii Sfântului Siluan Athonitul şi fiii Arhimandriului Sofronie. Aşadar, avem bucuria ca la Sinaxa noastră de astăzi să ne spună cuvântul principal Părintele Zaharia. Sinaxa are o temă stabilită, importantă, «Călugărul şi duhul veacului», al veacului acestuia în care trăim, pentru că noi, dacă suntem realişti, trebuie în veacul acesta să ne luptăm pentru mântuirea noastră şi pentru folosul altora. De aceea, acum îl vom ruga pe părintele Zaharia să spună câteva fraze pentru toată lumea”. Părintele Zaharia a spus câteva cuvinte celor prezenţi la Sfânta Liturghie: „Ştim din Revelaţia dumnezeiască că omul a fost dăruit cu o inimă adâncă şi această inimă a fost destinată să-L primească în ea pe Însuşi Dumnezeu, Ziditorul ei. Întreaga viaţă a Bisericii noastre, practica ascetică, şi toate rânduielile Bisericii noastre au ca scop să uşureze, să ne ajute să găsim inima adâncă în noi înşine. Şi nu există tragedie mai mare decât aceea de a trăi rupţi de propria noastră inimă. Iar monahul este persoana care se străduieşte mereu să-şi găsească inima şi locul în ea pentru a-L întâlni în ea pe Dumnezeu Ziditorul său. Din nefericire, omul contemporan trăieşte fără inima sa. De aceea, viaţa sa este pustiită şi lipsită de preţioasa mângâiere dumnezeiască şi nestricăcioasă. Omul care-L cunoaşte pe Dumnezeu în inima sa, primeşte acolo neîncetat mângâierile cele de la Dumnezeu. Astfel, toate rânduielile Bisericii noastre nu sunt o obligaţie dificilă, o povară greu de purtat, pentru noi, ci un privilegiu care ne învredniceşte să aflăm adâncul inimii noastre. Toate lucruri duhovniceşti măreţe se petrec în adâncul inimii omului. Acolo omul se uneşte cu Dumnezeu şi, prin Dumnezeu, cu întreaga omenire”. Traducerea simultană din limba engleză a celor spuse de Părintele Zaharia a fost realizată de către maica Mariam Vicol.După cuvântul rostit de părintele Zaharia, Înaltpreasfinţia Sa Andrei i-a binecuvântat pe credincioşii prezenţi înainte ca aceştia să se retragă pentru a începe lucrările Sinaxei care s-a desfăşurat în biserica Mănăstirii. A urmat conferinţa cu titlul „Călugărul şi duhul veacului” adresată de părintele Zaharia monahilor, după care părintele a răspuns câtorva întrebări puse de monahii prezenţi. În seara aceleiaşi zile de miercuri, părintele Zaharia a luat parte la slujba Vecerniei săvârşită în Catedrala Mitropolitană din Cluj, în prezenţa Înaltpreasfinţitului Andrei, după care a ţinut un cuvânt de învăţătură celor prezenţi.