Impostorul

Identificarea reală a insului devine dificilă, imposibilă; actele sunt la grefă ori s’au pierdut printre frontiere. Ești obligat să-l crezi pe cuvânt și să accepți o biografie ad-hoc, mai mult sau mai puțin romanțată, după împrejurări și talent. Când bănuie că-l descoperi sau că i-ai putea deveni incomod, te arată cu degetul și răcnește, îmboldit de o conștiință perversă: — Zi-i, mamă, gușată, ca să nu-ți zică ea întâi! M’am întâmplat odată, într’o celulă, cu un domn care se dădea drept inginer. Angajat în conversație, tehnicianul vorbea cu autoritate despre formula fierului și se părea că ignoră deosebirea dintre amestecul și combinația chimică… Desumflat într’un foale, domnul se umflă în altul: deveni, subit, ultranaționalist și suprarezistent. În admirația noastră, a celorlalți, pseudoinginerul ne făcu să observăm că el nu-l salută niciodată pe gardianul care ne supraveghea zilnica plimbare în monom. — Eu, domnule, care am fost maior de rezervă în armata română, să-mi scot căciula în fața unui caraliu?… Și încă… Era frumos, dar ne înfi orau, oarecum, perspectivele. Noi, de ce să tăgăduiesc, înduram umilința și salutam. La un moment dat, gardianul ne opri: — Dumneata, cu ochelari!… De ce nu saluți? — Păi… să vedeți… — Bagă-ți mințile’n cap, c’o pățești! Marș! Revenit în celulă, colegul meu se frânse: — Eu, domnule? Să salut? Niciodată! A doua zi, nu știu cum se făcu, eroul rămase la coada monomului. În cele următoare, se tot potrivi în așa fel să meargă la urmă. Devenise chiar politicos: — Vă rog, poftiți înainte!… după dumneavoastră! Trecând prin fața gardianului, mă’mpinse demonul să calc regulamentul și să întorc, pentru o clipă, capul: apărat de cefele colegilor săi, domnul suprarezistent își ridicase boneta de un sfert de metru și-și completa respectul cu o plecăciune… Ca să fi e! De ce nu? În defi nitiv, ce e mai ideal decât să ai și varza unsă’n tigaie, și slănina la pod? Scăpat în generosul refugiu american, eroul își continuă, nestingherit, metamorfoza. Nu mai are hârtii, dar are titluri. Oameni cu profesii bine definite sau care și-au completat studiile pe unde au putut și se zbat pentru o carieră onestă nu mai au loc de domnul Avocat, de domnul Doctor, de domnul Profesor, de domnul Inginer, de domnul Ziarist… Dumnea lui e pretutindeni, încărcat de blazoane, gureș și răzbătător. Fripți cu supa, americanii suflă și’n iaurt și-i supun pe toți la examene și probe. Nu mai merge! Nu mă interesează ce spui c’ai fost; să te văd ce ești! Supărat și neputincios, domnul se refugiază, mai pe larg, în politică. Pentru asta nu se cer diplome și certifi cate. Învățată după ureche și trasă pe trombon, la două clape, politica lui e, de obicei, radicală, dură, intransigentă, eroică. Uneori, cu semnul schimbat. Fost membru de organizație și turnător odios, impostorul e acum tribun al destinului geto-dac și cavaler al Sfântului Graal. Stingherit de prezența victimelor lui de altădată, el le denunță birjărește drept trădătoare de neam și lege. Dacă ai fost liber, ai pactizat cu stăpânirea; dacă ai ieșit din pușcărie, îți zice „washed brain”, el, de pe creierul căruia nici Niagara n’ar fi avut ce spăla. Impostorul este, neapărat, un cultural. Familiarizat cu alfabetul, știe să umble în enciclopedie și se informează ciupitativ, devenind un doctor universalis. Știe tot, în orice domeniu poftești. Mai mult, scrie, publică, semnează. Îl citești și-l simți cum gâdilă ideile la buric, împleticindu-se’n cuvinte ca un dicționar beat. Dar asta nu are nicio importanță. Principalul e că domnul poate crea curente de opinie publică, scontând pe bunătatea lui Dumnezeu și prostia norodului. Opera acestui fel de ins n’ar fi completă dacă n’ar implica, bineînțeles, și religia. Certat de mult cu Tatăl Nostru și Credeul, dar cu crucea prinsă la nodul cravatei, stegarul lui Hristos face rânduială în Biserică, ceartă preoți, judecă episcopi și spânzură patriarhi. Scaunul papal e ținut, de obicei, în buzunarul de la vestă, fi indcă ceasul și l-a mutat la mână. Dacă, cumva, poartă și patru-cinci clase de seminar atârnate de coada brâului, atunci devine de-a dreptul teolog și debitează enormități exegetice pentru care altădată s’ar fi convocat un sinod ecumenic. În America, însă, nu va fi convocat nici măcar consistoriul. Imbecilitatea manifestă nu cade sub incidența canoanelor. Dimpotrivă, cu cât un cap e mai gol, cu atât poate ajunge mai sus, ca un balon umfl at la cald. Impostorul n’ar merita un portret public, dacă trompa lui subțire n’ar irita liniștea organismului româno-american. După doi ani de experiență, sunt convins că mulți din cei ce poartă răspunderea și pot avea un cuvânt hotărâtor în problema pacificării și unității spirituale a Emigrației românești din Lumea Nouă s’ar angaja în inițiative mai îndrăznețe și în acțiuni mai operative dacă n’ar fi inhibați, într’un fel sau altul, de această căpușă socială. Mică la număr, dar perseverentă și tenace, insecta s’a lipit bine pe piele și provoacă mâncărimi. Iar scărpinatul, vezi Doamne, face plăcere.Mitropolitul Andrei la Liturghia din Catedrala Mitropolitană Duminică, 8 iulie 2012, Înaltpreasfinţitului Părinte Arhiepiscop şi Mitropolit Andrei a oficiat Dumnezeiasca Liturghie în Catedrala mitropolitană din Cluj-Napoca, alături de un sobor de preoți și diaconi.În cuvântul său de învățătură, din cadrul Liturghiei, Mitropolitul Andrei le-a vorbit credincioșilor despre patima iubirii de arginţi, pornind de la pericopa evanghelică a duminicii, care ne relatează minunea vindecării celor doi demonizați din ținutul Gadara. „Evanghelia ne-a prezentat minunea vindecării de către Mântuitorul Iisus Hristos a celor doi demonizaţi din ţinutul Gadarei. Conform pericopei evanghelice, demonii izgoniți de Hristos au intrat într-o turmă de porci din apropiere. Ca urmare a aceste pagube, locuitorii zonei i-au cerut lui Hristos sa părăsească acele ţinuturi”. Părintele Mitropolit Andrei a subliniat în cuvântul de învăţătură că această patimă a iubirii de cele materiale, ca și orice altă patimă, ajunge în timp să-l domine pe om, răpindu-i darul cel mai de preț cu care l-a înzestrat Dumnezeu, libertatea. În cadrul Sfintei Liturghii din Catedrala Mitropolitană Înaltpreasfinţitul Părinte Andrei l-a hirotonit întru preot pe diaconul Emanuel Cristian Vidican cu atribuții de preot misionar pe seama Protopopiatului Ortodox Bistriţa.La finalul Sfintei Liturghii, Înaltpreasfințitul Arhiepiscop și Mitropolit Andrei, i-a acordat, din încredințarea PF Patriarh Daniel, distincția „Crucea Patriarhală”, părintelui Arhid. Claudiu Grama, consilier eparhial pe probleme de misiune şi protocol al Arhiepiscopiei. Episcopul vicar Vasile Someșanul a resfințit biserica din IgrițiaDuminică, 8 iulie 2012, Preasfinţitul Episcop Vasile Someşanul a oficiat Sfânta Liturghie în biserica „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” din filia Igriția, ce aparține de parohia Tiocu de Sus, protopopiatul Gherla. După slujbă, ierarhul sa a sfințit noul iconostas al bisericii și a binecuvântat lucrările realizate în ultimii ani în locașul de cult. Catapeteasma a fost sculptată în lemn de tei de sculptorul Nicolae Câmpean și pictată de pictorul Hulpoi Ovidiu. În cuvântul de învățătură, Preasfinția sa i-a felicitat pe credincioșii din această comunitate pentru efortul de a duce la bun sfârșit lucrările de înfrumusețare a bisericii. Pentru a răsplati implicarea jertfelnică a părintelui Dumitru Mamolia în păstorirea credincioșilor și în lucrările de rectitorire a bisericii din filia Igriția, Înaltpreasfințitul Arhiepiscop și Mitropolit Andrei i-a acordat distincția de Iconom.Conform preotului paroh Dumitru Mamolia, locașul de cult a fost construit în anul 1895, dar datorită trecerii timpul care a lăsat urme în trupul bisericii, în anul 1954 a fost înlocuit acoperișul, iar din anul 2004 până în prezent au fost făcute mai multe reparații. Preasfințitul Vasile Someșanul a mai fost prezent în mijlocul credincioșilor din Igriția în anul 2005, când a sfințit masa altarului. „Ortodoxia – fântâna vieţii”, noua emisiune de dialog cu ascultătorii la Radio Renaşterea Duminică, 8 iulie, la ora 21, postul de Radio Renașterea, patronat de Arhiepiscopia Clujului a lansat o nouă emisiune de dialog cu ascultătorii: Ortodoxia – fântâna vieţii,  realizată de părintele Teofil Tia, duhovnicul Facultăţii de Teologie din Cluj-Napoca și conferențiar Universitar la Universitatea „1 Decembrie 1918”  din Alba Iulia. Prima ediţie a acestei emisiuni l-a avut ca invitat special pe Preasfinţitul Ignatie Trif, arhiereu vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Spaniei şi Portugaliei. Părintele Teofil Tia împreună cu invitatul său au răspuns în direct întrebărilor ascultătorilor Radio Renaşterea. Tema generală a emisiunii este: Patriarhul Avraam, un titan al credinţei. Credinţa ca stare de simţire a lui Dumnezeu. Gândită sub forma unui dialog interactiv cu ascultătorii postului de Radio Renașterea, emisiunea „Ortodoxia – fântâna vieții” este în același timp o invitație adresată tuturor creștinilor de a-și pune întrebări și de a căuta răspunsuri la marile întrebări ale credinței, precum și marile frământări și dileme ale lumii de azi.   Aflat sub patronajul Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Vadului, Feleacului şi Clujului, Radio Renaşterea a început să emită la 1 mai 1999, pe frecvenţa 91,2 MHz/FM stereo, 24 de ore din 24, în municipiul Cluj-Napoca şi împrejurimi. De la 1 mai 2004 poate fi recepţionat on line pe internet la adresa www.radiorenasterea.ro, iar de la 1 mai 2005 emite şi la Bistriţa, al doilea oraş ca importanţă din Arhiepiscopia noastră, pe frecvenţa 102 MHz/FM Stereo. Programele promovează şi prelungesc misiunea Bisericii în dubla sa dimensiune: religioasă şi culturală. Grila de programe cuprinde emisiuni cu caracter religios, cultural, social, muzical şi informativ, emisiuni ce se doresc a fi spaţii de întâlnire dintre Evanghelie şi sensibilităţile omului contemporan. Se adaugă teme specifice fiecărei perioade liturgice a anului bisericesc, fiecărui post de peste an, fiecărei sărbători. Radio Renașterea promovează o muzică selectă: simfonică, religioasă, ambientală dar nu sunt uitate nici tradiţiile şi muzica populară de calitate. Muzica bisericească alternează cu cea clasică şi modernă, într-o sinteză ce individualizează postul nostru în peisajul radiofonic local. El se adresează deopotrivă tuturor categoriilor de vârstă. Unele emisiuni sunt cu adresă specială pe grupe de vârste (copii, adolescenţi, studenţi) în care, pe lângă teme specifice, se încearcă promovarea valorilor moralei creştine. În fiecare duminică şi sărbătoare se transmite Sfânta Liturghie din Catedrala Mitropolitană. Transmiterea în direct a slujbelor este o formă de diaconie, de slujire a acelor credincioşi, destul de mulţi, care din diferite pricini (bolnavi în spitale sau acasă, bătrâni) nu pot merge la Biserică. Liturghia transmisă prin radio nu o poate înlocui pe cea oficiată în sfintele lui Dumnezeu locaşuri. În faţa aparatului de radio creştinul asistă, în faţa altarului participă. Redacţia cuprinde patru departamente: teologic, social, cultural, informativ şi tehnic, în care lucrează 20 de redactori. Colectivul redacţional este format, din oameni tineri şi foarte tineri, cu studii diferite: teologie în cea mai mare parte dar şi muzicologie, filologie, filozofie, teatru, jurnalism.