„Mutatu-te-ai la Viaţă, fiind Maica Vieţii...”

Biserica „nu se concentrează asupra contextului istoric, nici asupra datei şi locului” în care a adormit Maica Domnului. Pe toate acestea, inclusiv importanţa doctrinară a mutării ei, le exprimă foarte bine troparul şi icoana praznicului. Troparul, de o frumuseţe poetică aparte, spune: „Întru naştere fecioria ai păzit, întru Adormire lumea nu ai părăsit, de Dumnezeu Născătoare; mutatu-te-ai la Viaţă, fiind Maica Vieţii şi cu rugăciunile tale, izbăveşti din moarte sufletele noastre.” Icoana Adormirii ne-o arată pe Maica Domnului culcată pe catafalc. Apostolii Domnului Hristos sunt adunaţi în jurul ei.  Mai sus stă Însuşi Mântuitorul ţinând în braţe sufletul Maicii Sale, care arată ca un copilaş şi care, unită cu El, rămâne veşnic vie în Împărăţia Sa. Totu-i plin de lumină şi bucurie. Imnograful sărbătorii exclamă: „O, preaslăvită minune! Izvorul vieţii în mormânt se pune, şi scară către Cer mormântul se face; veseleşte-te Ghetsimani, a Născătoarei de Dumnezeu sfântă casă. Să strigăm credincioşii, pe Gavriil având începător cetelor: Cea plină de dar, bucură-te, căci cu tine este Domnul, Cel ce dă lumii prin tine mare milă.” Dacă, în general, moartea creează angoase şi frică, însoţite de jalea despărţirii, a coborârii în singurătatea mormântului întunecat, moartea Maicii Domnului este plină de linişte şi iubire, de tindere spre Viaţa cea veşnică şi de mişcarea înspre lumina cea neînserată. Moartea Maicii Domnului devine adormire, mutare la Viaţă, devine un răsărit luminos al zilei celei de taină şi nesfârşite. Aşa se face că sărbătoarea nu este nicidecum tristă şi funebră, ci plină de lumină şi bucurie. „Moartea nu mai este moarte. Moartea străluceşte de veşnicie şi nemurire. Moartea nu mai este separare, ci unire. Nu mai este tristeţe, ci veselie.”     Or, chiar dacă Maica Domnului e mai presus decât toată făptura, totuşi e una dintre noi. Destinul ei poate fi şi destinul nostru. Şi noi, prin moarte, ne putem muta la Viaţă. Nu în zadar într-una dintre cele mai cunoscute pricesne în cinstea Maicii Domnului o rugăm pe aceasta: „Să ne duci cu tine/ Unde calea-ţi duce,/ Să ne duci în Ceruri,/ La Fiul tău dulce.” Frica de moarte dispare, uitându-ne la „Adormirea Maicii Domnului”, pentru că „ştim că, dacă acest cort, locuinţa noastră pământească, se va strica, avem zidire de la Dumnezeu, casă nefăcută de mână, veşnică, în ceruri” (2 Corinteni 5, 1). Zice Sfântul Grigorie Palama „că prin ea vor participa toţi la Dumnezeu, pe ea o vor cunoaşte loc de cuprindere a Celui neîncăput câţi Îl cunosc pe Dumnezeu şi pe ea o vor lăuda în imne după Dumnezeu cei care-L laudă în imne pe Dumnezeu.” Atunci când trecem prin momente de întunecare sufletească, când nu ne ridicăm gândul la Dumnezeu şi nu privim la Icoana „Adormirii Maicii Domnului”, perspectiva morţii ne-ar putea înfricoşa şi ne-ar îndemna să spunem dimpreună cu Lucian Blaga: „Mamă-nimicul – marele! Spaima de marele/ Îmi cutremură noapte de noapte grădina/ Mamă tu ai fost odat’mormântul meu./ De ce îmi este aşa de teamă – mamă – /Să părăsesc iar lumina?”      Încurajaţi fiind însă de mutarea la Viaţă a Maicii Domnului, de faptul că prin rugăciunile ei sunt izbăvite „din moarte sufletele noastre”, sperăm să ne ducă cu ea unde „calea-i duce”. Nădăjduim  să ajungem acolo unde este „mulţime multă, pe care nimeni n-o poate număra, din tot neamul şi seminţiile şi popoarele şi limbile, stând înaintea tronului şi înaintea Mielului, îmbrăcaţi în veşminte albe şi având în mână ramuri de finic” (Apocalipsa 7, 9). Într-o parabolă referitoare la Împărăţia lui Dumnezeu, Domnul Hristos ne spune că „Împărăţia cerurilor asemănatu-s-a omului împărat care a făcut nuntă fiului său”(Matei 22, 2). Au fost chemaţi la nuntă, mulţi „Iar intrând împăratul ca să privească pe oaspeţi, a văzut acolo un om care nu era îmbrăcat în haină de nuntă. Şi i-a zis: prietene, cum ai intrat aici fără haină de nuntă? El însă, a tăcut. Atunci împăratul a zis slugilor: legaţi-l de picioare şi de  mâini şi aruncaţi-l în întunericul cel mai din afară. Acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor”(Matei 22, 11-13). Să nu uităm aşadar acest amănunt important: albirea veşmintelor sufletului. Albire pe care o facem prin spovedanie, prin rugăciune, prin post şi prin fapte bune. Modelul ni-l dă Maica Domnului, a cărei puritate e absolută. Sfântul Ioan Teologul o vede în Rai astfel: „înveşmântată cu soarele şi luna era sub picioarele ei şi pe cap purta cunună din douăsprezece stele” (Apocalipsa 12, 1). Un nou tiraj din Biblia diortosită de Mitropolitul Bartolomeu Anania Recent, Patriarhia Română a  tipărit în Finlanda, un nou tiraj din Biblia în versiunea diortosită, redactată şi adnotată de către IPS Arhiepiscop şi Mitropolit Bartolomeu. Biblia, tipărită pe hârtie foarte fină, în condiţii grafice de excepţie şi cu o legătură elegantă şi rezistentă, este disponibilă în varianta cu marginile paginilor albe, la preţul de librărie de 95 lei. Biblia poate fi cumpărată din toate magazinele Arhiepiscopiei din Cluj-Napoca P-ţa Avram Iancu 2 si 18, de la Muzeul Mitropoliei Clujului, incinta bisericii Sf. Apostoli Petru şi Pavel din Mănăştur şi din complexul Iulius Mall, dar și de la celelalte magazine din Turda, Dej, Gherla și Bistrița și ea mai poate fi comandată de persoanele juridice şi parohii direct din depozitul Centrului eparhial. Pe lângă restabilirea tradiţiei vechilor traduceri ale Bibliei după originalul grecesc al Septuagintei, Biblia în varianta Mitropolitului Bartolomeu le oferă cititorilor un foarte util instrument de lectură şi de înţelegere a textului sacru prin introducerile care însoţesc fiecare carte a Scripturii, dar, mai ales, prin cele peste 8000 de note de subsol care facilitează cititorului înţelesul textului, turnat în matricea unei limbi române actuale.    Biblia, în versiunea diortosită, redactată şi adnotată de Bartolomeu Valeriu Anania a fost aprobată în anul 2001 de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române ca text oficial al Scripturii şi a fost tipărită în prezent în câteva zeci de mii de exemplare, având o foarte bună receptare atât în rândul specialiștilor teologi și lingiviști, dar și în rândul preoților și credincioșilor. În anul 2004, în colaborare cu Institutul pentru Tehnica de Calcul din București, a fost realizat în permieră pentru România un CD-rom al Bilbliei, iar în anul 2011 ea a fost publicată, în colaborare cu Editura Litera din București, în 8 volume cu ilustrații, într-un tiraj de 150.000 de exemplare, foarte bine receptate, în special de tineri.  Clujenii pot participa zilnic la Sfânta Liturghie înainte de a merge la serviciuCu binecuvântarea IPS Părinte Mitropolit Andrei, la biserica „Schimbarea la Faţă” de pe Bulevardul Eroilor din Cluj-Napoca se oficiază în fiecare zi de lucru a săptămânii o Sfântă Liturghie mai devreme, de la ora 7:30, în subsolul locaşului de cult, pentru cei care doresc sa participe la slujbă înainte de a-şi începe activitatea zilnică, după cum a precizat pr. Paroh Titus Moldovan: „Credincioşii care sunt legaţi de serviciu au pe această cale posibilitatea de a participa la Sfânta Liturghie şi de a ajunge şi la serviciu. Respectiv, prima Sfântă Liturghie va începe mai devreme în demisolul special amenajat ca spaţiu liturgic, de la ora 7:30 şi va dura până după ora 8:30. Această Sfântă Liturghie este destinată şi acelora dintre credincioşi care nu pot să stea mai mult, Sfânta Liturghie oficiată de la ora 10 având o durată îndelungată, cu predică şi alte servicii. Pot participa aşadar mai de dimineaţă şi cei care urmează un tratament medical şi pot să se împărtăşească la prima Sfântă Liturghie”. Aceasta practica nu este noua în parohia Schimbarea la Faţă. Pana în anul 1998, în biserica veche de pe Bulevardul Eroilor, preoţii slujitori oficiau o primă liturghie dimineaţa înainte de începerea programului de lucru.

Mihai Viteazul, comemorat la Mănăstirea clujeană ce-i poartă numele

Mihai Viteazul a fost comemorat joi, 9 august, la Mănăstirea Mihai Vodă de lângă Turda, la 411 ani de la trecerea sa în veșnicie. În aceeași zi s-au împlinit și 15 ani de la începerea demersurilor pentru construcția mănăstirii ce-i poarta numele. Cu acest prilej, Arhiepiscopul şi Mitropolitul Clujului, Înaltpreasfinţitul Părinte Andrei Andreicuț a slujit la mănăstirea Mănăstirea Mihai Vodă Sfânta Liturghie arhierească de la ora 10, urmată de un Parastas pentru domnitorul Mihai Viteazul. Răspunsurile la slujba dumnezeieștii liturghii au fost date de corala „Teofilos” a preoților turdeni, dirijată de preotul Sebastian Zăhan. Programul a continuat cu prezentarea unei scenete istorice și depunerea de coroane de flori din partea oficialităților la mormântul marelui voievod. Manifestările s-au încheiat cu parada militară organizată de Garnizoana Militară din Turda. În imediata vecinătate a mormântului voievodului Mihai Viteazul de lângă Turda se ridică cea mai nouă mânăstire din Arhiepiscopia Vadului, Feleacului şi Clujului, a 22-a din cele existente până acum. Proiectul acestei recente ctitorii mânăstireşti s-a născut în urmă cu 7 ani, când la ceremonia de comemorare a 400 de ani de la moartea voievodului martir, Mitropolitul Bartolomeu a anunţat intenţia ca locul unde i s-a marcat convenţional mormântul să nu fie reprezentat doar de un simplu cenotaf, ci de o mânăstire, în care să fie aduse neîncetat rugăciuni şi slujbe, „pentru pomenirea marelui voievod şi a tuturor celor care, de-a lungul veacurilor, şi-au dat prinosul de jertfă pentru libertatea, demnitatea şi unitatea poporului român”. Aşa s-a născut această ctitorie ca loc de pomenire şi de pururea aducere aminte a faptelor marelui Mihai, a cărui sânge a fost sorbit de pământul Turzii, în urmă cu mai bine de 400 de ani, aşezământ monahal care, în mod simbolic, poartă şi hramul Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavril. Ideea a fost adoptată imediat, cu însufleţire, nu numai de credincioşii şi de cei prezenţi la solemnitatea de acum 11 ani, ci şi de autorităţi, care au concesionat terenul destinat viitorului aşezământ monahal şi au sprijinit proiectul pe toată durata construcţiei. Locul de lângă Turda a fost marcat ca loc al jertfei voievodului Mihai Viteazul încă din perioada interbelică, când, în anul 1923, la iniţiativa Societăţii Femeilor Ortodoxe din Turda, a fost înălţată o troiţă din lemn pe locul asasinatului. Mai târziu, în anul 1977, cu prilejul sărbătoririi unui secol de la proclamarea independenţei României, în locul troiţei de tradiţie românească a fost înălţat un impozant monument din beton armat, placat cu marmură, în stilul realismului socialist. Cu toate acestea, memoria lui Mihai Viteazul, deşi sărăcită de substanţa credinţei s-a păstrat în conştiinţele multor generaţii de tineri, aduşi obligatoriu la Turda, la marile sărbători naţionale. După Revoluţie s-a înfiripat o nouă tradiţie prin care, anual, pe data 9 august, pe platoul din vecinătatea Turzii se oficiază Sfânta Liturghie şi o slujbă de pomenire, perpetuându-se nu doar istoric, ci şi liturgic memoria eminentului nostru erou naţional. Odată cu deschiderea mânăstirii, accentul pus pe solemnitatea unei comemorări civile s-a mutat spre o comemorare liturgică a voievodului, prin rugăciuni neîncetate, ziua de pomenire fiind sărbătoarea sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavril, de la 8 noiembrie. Proiectul mânăstirii turdene reprezintă o copie arhitecturală a vechii mânăstiri „Mihai Vodă” din Bucureşti, ctitorie a banului Mihai din veacul al XVI-lea, dar mutilată de avântul edilitar din ultimii ani ai regimului comunist. Din vechiul complex monahal fortificat, care a fost de-a lungul timpului reşedinţă domnească, spital militar, şcoală de medicină sau sediu al Arhivelor Naţionale nu au putut fi salvate decât biserica mânăstirii şi turnul clopotniţei. În mod simbolic, prin cele două ctitorii, de la Bucureşti şi Turda, se regăsesc unite în chip tainic, prin aceleaşi fire nevăzute ale istoriei, Ţara Românească, Transilvania şi toate provinciile româneşti, peste care a domnit cândva voievodul Mihai, întâiul întregitor de ţară. Din complexul monahal de la Turda sunt în prezent ridicate biserica mânăstirii, corpurile de chilii cu paraclis și turnul clopotnită, proiectul fiind în derulare, cu construcţia zidului de incintă.   Obștea de maici este condusă de stareța Andreea Zdrobău, iar preot duhovnic al Mănăstirii este părintele protosinghel Ilie Hanuschi.