„Trei zile până la Crăciun” sau cum ucigaşii Revoluţiei sunt expuşi publicului

Filmul a avut premierea la cinematograful Victoria, în prezenţa scenaristului Grigore Cartianu, dar şi a actorilor Victoria Cociaş (Elena Ceauşescu) şi Constantin Cojocaru (Nicolae Ceauşescu), şi a stârnit discuţii şi dezbateri despre societatea românească de atunci şi de acum. La premiere a asistat şi primarul Emil Boc, care a venit însoţit de soţia sa, Oana. La final, acesta l-a felicitat pe scenaristul Grigore Cartianu pentru munca depusă şi pentru felul în care este prezentată acea perioadă.

„Când am pornit la documentare am pornit cu aplombul urii faţă de Ceauşeşti. Atunci, începând cu 22 decembrie, am crezut că scăpăm de minciună, dar aveam să descopăr că atunci ne-am prăbuşit într-o altă uriaşă minciună, cu efecte mai dramatice. Era minciuna din libertate. Documentarul are rostul de a arăta uriaşa dimensiune a unei minciuni. Au fost 957 de morţi, acum vedem că nu Ceauşeştii şi structurile comandate de ei conduceau România, ci alţii care erau patrioţi, erau la televiziune şi vorbeau. Aceştia s-au instalat la putere pe o uriaşă minciună şi pe un munte de cadavre”, a precizat Grigore Cartianu.

Grigore Cartianu a mai afirmat că va continua ecranizarea serialului său, privind adevărul despre revoluţie. “Următorul personaj central al evenimentelor din decembrie va fi Ion Iliescu” a precizat Cartianu. Scenaristul a mai spus că filmul rezolvă ceea ce autorităţile au evitat să clarifice după 22 de ani, probabil în urma unor aranjamente internaţionale, problema morţilor din perioada 22-25 decembrie. “Câteva milioane de români se lămuresc deja după serialul despre revoluţie, cine a comandat diversiunea teroristă şi asta va rămâne pentru istorie”, crede Cartianu.

Întrebat dacă filmul reprezintă o resemnare faţă de faptul că instituţiile statului au renunţat să rezolve dosarul Revoluţiei şi să-i găsească pe adevăraţii vinovaţi, Cartianu a susţinut: „ Filmul este o încercare de a compensa neputinţa autorităţilor. Dacă nu putem să-i ducem pe ucigaşi la puşcărie, nefiind treaba noastră asta, am zis ca măcar să-i expunem public, să-i condamne publicul. Nu au sentinţă judecătorească, dar au sentinţă pubică. După acest film milioane de români au început să înţeleagă ce s-a întâmplat atunci”, a concluzionat Cartianu.

De ce nu e filmată tragerea?

După momentul procesului, care este filmat în totalitate, urmează execuţia, însă imaginile din momentul execuţiei lipsesc. Potrivit lui Cartianu, generalul Victor Atanasie Stănculescu a comandat să nu fie filmată tragerea.

„Târgovişte a fost un episod special de documentare. Am intrat de mai multe ori în cazarma respectivă. Colonelul Baiu, cel care a filmat procesul, fusese adus de la Bucureşti la Târgovişte de generalul Victor Atanasie Stănculescu. Momentul execuţiei nu este filmat pentru că, s-a spus că se terminaseră bateriile de la cameră. Colonelul Baiu a filmat procesul şi se spunea că acele baterii funcţionează doar dacă camera este în priză. De fapt, judecarea, condamnarea şi executarea Ceauşeştilor se ştia încă de la Bucureşti. E o minciună că acea cameră nu putea filma decât dacă era în priză, pentru că Baiu filmează după execuţie praful, cadavrele, gloanţele din zid, balta de sânge. Sunt convins că generalul Stănculescu i-a comandat să nu fie filmată tragerea sau tragerea a fost filmată dar tăiată la montaj”, a mai precizat Cartianu.

Cartianu: noi credeam că ne câştigăm libertatea, dar în decembrie 1989 mulţi stalinişti pur sânge au venit la putere

„Am ferma convingere că Gelu Voican Voiculescu a fost pregătit de mulţi ani înainte de serviciile secrete pentru o misiune specială. Ce să caute el la Târgovişte? Dincolo de pregătirea revoluţionară are o privire antrenată. E trimis pentru a subjuga, speria pe Ceauşeşti, de aceea a fost trimis la Târgovişte. Rolul lui era de a-i distruge rezistenţa lui Ceauşescu. Noi credeam că ne câştigam libertatea, dar în decembrie 1989 mulţi stalinişti pur sânge veneau la putere. Iliescu este un produs al anilor '50”, a mai declarat scenaristul.

Constantin Cojocaru despre cuplul Ceauşescu: doi analfabeţi care ne-au făcut o imagine înfiorătoare în lume

„Radu Gabrea face un film cu totul neaşteptat în raport cu tot ceea ce ştiam noi despre Ceauşescu. Nu trebuie să uităm că tot ceea ce suntem astăzi şi valorile pe care le avem astăzi pleacă din acele momente de uriaşă schimbare. Numai că e foarte important să înţelegem foarte bine unde există curăţenie, unde există o cinste a discursului şi unde există manipulare, minciună. Cred despre cuplul Ceauşescu că erau doi analfabeţi care ne-au făcut o imagine înfiorătare în lume”, a declarat Constantin Cojocaru, cel care l-a interpretat pe Nicolae Ceauşescu.

Victoria Cociaş: noi toţi l-am creat pe Ceauşescu

Victoria Cociaş, cea care o interpretează pe Elena Ceauşescu, a adresat publicului următoarea întrebare: „Ceauşescu a creat sistemul sau sistemul l-a creat pe Ceauşescu?” Şi răspunsul a venit prompt, tot din partea ei: „Noi toţi l-am creat pe Ceauşescu”.

„În frig e posibil să moară bateria, nu e clar ce s-a întâmplat, momentul împuşcăturii nu există, nu l-am văzut nicăieri, nu cred că există momentul. De ce? Nu ştiu. Ce ar fi vorbit Ceauşescu dacă nu era împuşcat? Probabil că au fost nişte interese, s-a preluat puterea de către nişte oameni care nu doreau să se afle adevărul. Am observat că publicul e reticent la subiect, de a vedea această temă, cred că a venit momentul dezbaterilor, a venit momentul vindecărilor. Tinerii trebuie să-şi cunoască istoria. Acest film ar trebui văzut şi explicat tinerilor”, a precizat Victoria Cociaş.

Sinopsis

Dimineaţa, pe 22 decembrie, de teamă să nu fie linşat de mulţimea care forţează intrarea în clădire, Ceauşescu acceptă să fie evacuat cu elicopterul. Odată ridicat în aer, devine însă prizonier al celui pe care tocmai îl numise la comanda Armatei: generalul Stănculescu. Fuga lui Ceauşescu este un amestec de improvizaţie, trufie, absurd şi disperare. Bătrânul stalinist caută un refugiu nu pentru a-şi salva pielea, ci pentru a organiza revenirea la putere. Elicopterul îl duce mai întâi la Palatul de la Snagov. Decide să zboare în direcţia Piteşti, unde mizează pe câteva divizii de blindate şi pe comandanţi loiali. Pilotul bimotorului său îl abandonează într-un lan de orz, pe marginea şoselei Bucureşti – Târgovişte, în apropierea oraşului Titu. În scurt timp, „iubitul conducător” va da nas în nas cu poporul său.

De ce au refuzat ofiţerii de la Târgovişte să-i suprime fără proces pe dictatorii fugari? Au avut două mari temeri: că vor fi la rândul lor executaţi, pentru ştergerea urmelor, sau că ulterior vor fi judecaţi pentru crimă. Aşa s-a ajuns la soluţia unui proces sumar, decis la Bucureşti şi pus în scenă la Târgovişte. Un proces cu verdictul dinainte stabilit: condamnarea la moarte a dictatorilor fugari şi executarea imediată a sentinţei. Execuţia a avut loc pe 25 decembrie 1989, în ziua de Crăciun.