CONTROVERSĂ. Poetul legionar Radu Gyr a fost REABILITAT pentru „Ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane!”. INSTANŢA: „A fost o condamnare politică!”

Poetul legionar Radu Ştefan Demetrescu (1905-1975), cunoscut sub pseudonimul Radu Gyr, a fost reabilitat, în 2012, de judecătorii bucureşteni pentru condamnarea la muncă silnică pe viaţă.

În iunie 2010, Simona-Carmen Popa, unicul copil al poetului Radu Demetrescu – Gyr, a cerut magistraţilor de la Tribunalul Bucureşti revizuirea condamnării primite de tatăl său. În 4 mai 2011, judecătorii au constat caracterul politic al hotărârii numărul 62/30 martie 1959 pronunţată de Tribunalul Militar Regiunea a II a şi a obligat Ministerul Finanţelor la plata sumei de 20.000 de euro daune morale către Simona-Carmen Popa. Ambele părţi au făcut recurs, iar la 21 februarie 2012 Curtea de Apel Bucureşti a decis irevocabil că decizia de condamnare a lui Radu Gyr a avut caracter politic. Judecătorii au decis că fata acestuia nu va primi daune morale pentru suferinţele tatălui din închisorile comuniste, deoarece dreptul de despăgubire al condamnaţilor politici a fost declarat neconstituţional. De asemenea, nu există o hotărâre definitivă de achitare al lui Radu Demetrescu – Gyr, iar judecătorii au decis reabilitarea.

Poezia pentru care Radu Gyr a facut teminţă grea

Poezia "Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!" a fost "scrisă" în gând, în prima detenţie comunistă al lui Radu Demetrescu –Gyr. Poetul a memorat vers cu vers, strofă cu strofă, iar în scurta-i libertate, în anul 1956, le-a pus pe hârtie. Poezia a fost considerată de autorităţi drept o instigare împotriva regimului adus de tancurile sovietice.

"Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!"

Nu pentru-o lopată de rumenă pâine, nu pentru patule, nu pentru pogoane, ci pentru văzduhul tău liber de mâine, ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane! Pentru sângele neamului tău curs prin şanţuri, pentru cântecul tău ţintuit în piroane, pentru lacrima soarelui tău pus în lanţuri, ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane! Nu pentru mania scrâşnită-n măsele, ci ca să aduni chiuind pe tapsane o claie de zări şi-o căciula de stele, ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane! Aşa, ca să bei libertatea din ciuturi şi-n ea să te-afunzi ca un cer în bulboane şi zărzării ei peste tine să-i scuturi, ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane! Şi ca să pui tot sărutul fierbinte pe praguri, pe prispe, pe uşi, pe icoane, pe toate ce slobode-ţi ies inainte, ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane! Ridică-te, Gheorghe, pe lanţuri, pe funii! Ridică-te, Ioane, pe sfinte ciolane! Şi sus, spre lumina din urmă-a furtunii, ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!