Mario vargas Llosa: „Nu mă pot opri din scris”

 

„Acordarea titlului de Doctor Honoris Causa (DHC) scriitorului peruan Mario Vargas Llosa reprezinntă unul din cele mai importante evenimente din istoria post-decembristă a Universităţii Babeş-Bolyai, poate chiar din întreaga istorie a Universităţii. Clujul universitar şi România profundă se înclină astăzi în faţa tulburătorului său talent” a spus Ioan Aurel Pop.

Laudatio, în care a fost prezentată detaliat personalitatea lui Mario Vargas Llosa, respectiv opera şi activitatea sa, a fost rostit de profesorul Corin Braga, decanul Facultăţii de Litere a UBB.

Llosa spune „minciuni adevărate”

În Laudatio, decanul Facultăţii de Litere a UBB, Corin Braga a spus că adevăratul povestaş este Mario Vargas Llosa, care povesteşte lumea noastră pentru eternitate. „Minciunile adevărate ale lui Mario Vargas Llosa sunt inspirate de realismul magic, de romanul cavaleresc, de literatura exploratorilor care vorbesc despre paradisul terestru, folclorul amazonian şi literatura spaniolă veche. Mario Vargas Llosa face o pledoarie pentru adevărul ficţiunii, consideră că fantezia este un dar demonic care deschide o prăpastie între ceea ce suntem şi ceea ce vrem să fim. În scrierile sale realul cenuşiu este transformat de realităţi mirifice sau coşmareşti. Romanele sale sunt fresce ale civilizaţiei sud-americane pornind de la evenimente reale. Elementele biografice şi istorice sunt punct de plecare pentru romanele lui Llosa şi sunt modificate, recodificate, transformate în arhitecturi de catedrală care devin minciuni adevărate de mare forţă. În calitate de candidat la preşedinţie în 1990 a spus că politica este momentul în care ficţiunea este sclerozată, devine un instrument al puterii.” a spus Braga, citat de Mediafax.

Conform sursei citate, Llosa consideră că rolul scriitorului este de a combate formele de patologie a ficţiunii.

„Rolul scriitorului este de a combate formele de patologie a ficţiunii. Vocaţia scriitorului este de a spune poveşti, modalitate de a oferi ordine şi de a da sens lumii. Llosa spune în Povestaşul: „Povestitorii din triburi care duc miturile originilor din sat în sat reprezintă memoria colectivă a populaţiei amazoniene, l-au fascinat şi se identifică cu ei. Dovadă că acolo, de pe atunci, încă dinainte ca istoria să înceapă existau fiinţe care făceau ceea ce eu voiam să fac cu viaţa mea, să o dedic poveştilor” Adevăratul povestaş este Mario Vargas Llosa, care povesteşte lumea noastră pentru eternitate.” a mai spus Braga în Laudatio.

„O recunoştinţă care implică muncă intelectuală”

Scriitorul premiat cu Nobel Mario Vargas Llosa a spus, în discursul de la primirea titlului de Docton Honoris Causa al UBB Cluj, că literatura are rolul de a da sens lumii şi de a ne îmbogăţi viaţa şi de aceea literatura de calitate are un rol civilizator.

“Am primit cu multă emoţie acest titlu al prestigioasei univesităţi. Este o recunoştinţă care implică un mandat pe viitor, de muncă intelectuală şi civică. Este o bună ocazie pentru a vorbi despre ce aduce ficţiunea, literatura civilizaţiei umane. Eu voi scrie mereu, nu mă pot opri din scris. Este o onoare pentru mine să primesc DHC de o aşa universitate prestigioasă, sunt profund recunoscător şi promit că nu voi dezamăgi persoanele care mi-au oferit această recunoaştere. Sunt a treia oară în România şi am amintiri frumoase de aici dintotdeauna. Tot timpul scriu, este ceva din ce nu mă pot opri. Literatura are rolul de a da sens lumii şi de a ne îmbogăţi viaţa” a spus Mario Vargas Llosa.

Întâlnire cu Liiceanu

Astăzi, la Facultatea de Litere, Mario Vargas Llosa va dialoga, în faţa publicului, cu Gabriel Liiceanu, conversaţia fiind intitulată "Am putea trăi fără să evadăm în ficţiune?" Primul său roman "Oraşul şi câinii", cu semnele influenţei existenţialismului lui Sartre, i-a adus recunoaşterea imediată. Celebrul roman "Conversaţie la Catedrală" (1969) prezintă Peru în timpul dictaturii militare a lui Odria, în anii '50. Alte opere de succes răsunător ale scriitorului peruan sunt "Sărbătoarea ţapului" (2000), "Paradisul de după colţ" , "Mătuşa Iulia şi condeierul" (1977), "Războiul sfârşitului lumii" (1981), "Istoria lui Mayta" (1984) şi "Elogiul mamei vitrege" (1988). Uniunea Scriitorilor i-a decernat Premiul "Ovidius 2005" pentru "valoarea operei literare şi contribuţia la afirmarea libertăţii de expresie şi a toleranţei interetnice".