Luminiţa Gheorghiu: „Sunt îndrăgostită de Cluj de mulţi ani!”

Filmul lui Călin Peter Netzer vorbeşte cu dramatism, cu emoţie, dar şi cu umor despre traumele sufocării copiilor prin dragoste şi despre amprentele pe care le lasă părinţii asupra personalităţii acestora. Pelicula este, totodată, o radiografie a high-class-ului românesc contemporan şi vorbeşte despre trafic de influenţă şi corupţie la nivel mic în instituţiile de bază ale societăţii şi extensiile acestora asupra întregului sistem socio-economic din România de azi.

Luminiţa Gheorghiu s-a declarat îndrăgostită de Cluj şi de TIFF: „Am venit prima dată la TIFF în 2005, după prezentarea filmului „Moartea domnului Lăzărescu” la Cannes şi am fost foarte fericită pentru că atmosfera de dragoste pentru film era aceeiaşi ca şi cea de la Cannes. Vedeam oameni alergând la propriu de la un cinematograf la altul să prindă cât mai multe filme, şi de fiecare dată când vin la TIFF găsesc aceiaşi atmosferă”

Actriţa a vorbit apoi despre ce înseamnă pentru ea faptul că e imaginea TIFF din acest an: „Mă simt ca o vedetă, acum că sunt pe toate drumurile şi gardurile. Am primit chiar şi o cafea gratis la hotel fiindcă m-au recunoscut de pe afiş”, a spus râzând actriţa. Ea a povestit şi despre firea ei, una perfecţionistă. „Cred că e foarte bine să fii perfecţionist, dar cu timpul devine obositor, mai ales dacă se transformă în frică. Câteodată aveam impresia că n-am făcut filme bune. Cred că frica a apărut atunci când lumea a început să-mi zică ca e bine ceea ce fac, şi nici premiile nu m-au liniştit. Nu am înţeles multă vreme de ce am primit premiul Los Angeles...chiar nu mi se părea un rol de premiu”.

Cornelia din „Poziţia Copilului”

Luminiţa Gheorghiu le-a povestit clujenilor despre Cornelia, personajul interpretat în filmul Poziţia Copilului: „La rolul din Poziţia Copilului nu mi-a fost frică pentru că am ştiut de la început ce am de făcut. Scenariul era excepţional, iar un scenariu bun e o treaptă solidă pusă actorului. Ştiam pe dinăuntru ce am de făcut pentru acest rol, iar pe platou eram Cornelia şi el Barbu, am avut o relaţie perfectă. Când am citit scenariul am ştiut că pot să-l fac, inclusiv finalul”.

Tot despre filmul care a adus Ursul de Aur în ţară, actriţa a relatat că o înţelege perfect pe Cornelia, personajul interpretat, în film şi că o consideră o victimă: „O înţeleg pe Cornelia în totalitate şi cred că ea a fost singura victimă în film, desigur cu excepţia copilului mort în accident. Ea este o victimă pentru că se luptă din răsputeri să-şi salveze fiul, face şi treaba tatălui, şi a fiului, e o fire bătăioasă. Îl iubeşte pe derbedeu, aşa cum e el, e fiul ei. E o răspundere mare să fii părinte, e cel mai greu rol, mi-e milă de Cornelia, trebuie să ai putere multă să iubeşti necondiţionat. Când am citit prima dată scenariul şi descria cum Cornelia îşi plânge de milă în faţa părinţilor al cărui copil tocmai a murit, am zis că nu poate fi adevărat. Dacă nu realizam scena aşa cum a ieşit... n-o mai puteam scuza pe Cornelia”, a explicat actriţa.

Ea a mai argumentat cât de important este ca toţi cei implicaţi într-un film să se înţeleagă foarte bine. „Nu pot să lucrez cu o echipă pe care n-o iubesc, nu mi s-a întâmplat niciodată. Ne mai certăm şi noi, dar ne certăm cu dragoste. Nu se poate fără dragoste pentru că eşti împreună în aceiaşi barcă atâta timp, iar fără iubire faţă de toţi cei implicaţi în proiect, n-ai cum să reuşeşti. Regizorii sunt primele şi ultimele mele iubiri”, a conchis Luminiţa Gheorghiu.