Zidul din Cluj pe care oamenii şi-au scris istoria

Cărămizile de la baza clădirii are o porţiune unde studenţii din 1914, 1930, 1960 şi 2013 şi-au lăsat urmele trecerii lor pe acolo. “Avem în Cluj un loc în care, de aproape 100 de ani, oamenii au lăsat urme ale trecerii lor. În timp, zidul a devenit un martor inedit al domnilor și doamnelor, soldaților și servitoarelor, ungurilor, românilor și turiștilor americani care au străbătut orașul. Mai are rost să vă spun că nu e pus în valoare? Văzusem locul de mii de ori, dar nu știam că aproape fiecare cărămidă a acestei clădiri surprinde o clipă din viața cuiva”, spune Andrei Aroneţ pe blogul său.

Unele mesaje amintesc de istoria românilor, din istoria Transilvaniei şi a ţării. “Sunt un brâu de amintiri: din 1914 încoace, tot felul de oameni au scrijelit în piatră, au scris cu creionul chimic, și-au trecut numele și data ca să lase o urmă a trecerii lor. Nu foarte civilizată, dar la aproape 100 de ani parcă sunt altfel decât mai contemporanul „Mugli love” de pe clădirea-monument a Muzeului de Artă. Unele sunt doar nume sau date: Paula Eastwood, Mandula Gyorgy, Zoltan 1914 okt. 14, Amintire din Cluj 1930, Cănean Ioan născut 18049 (?!). Altele ne amintesc și de istoria noastră: Ioan Lungu, nepot lui Avram Iancu, Regatul României – Universitatea României. Nu ar fi frumos să salvăm aceste mărturii inocente, personale? Mi le imaginez acoperite cu un material subțire, transparent, care să le protejeze de intemperii și de intervenții contemporane, dar care să fie și suport pentru câteva cuvinte despre povestea acelui zid neobișnuit”, mai spune bloggerul clujean.