monitorulcj.ro Menu
Actualitate

Un moroşan „îmbuteliază” scări şi crucifixe

Un maramureşan confecţionează miniaturi de lemn, de la scăriţe până la vârtelniţe şi crucifixe, pe care le asamblează în sticle goale.

 

Dumitru Vlad, cunoscut în satul său natal din Săliştea de Sus (Maramureş) sub numele Demeter, a fost constructor de case mai bine de 50 de ani. Acum, la 73 de ani, s-a pensionat şi are o pasiune mai aparte cu care îşi umple timpul: construieşte miniaturi din lemn, iar pe unele le asamblează în interiorul unor sticle.

 

 

 

Lemul utilizat pentru miniaturi este în general cel de prun, din care foloseşte “inima”, care are o culoare mai închisă şi colorează în nuanţe roşiatice lichidul (în general ţuică) după ce este turnat în sticlă.

 

“Mi-o rămas în cap de când eram copil!”

Maramureşeanul s-a apucat de construit miniaturi în urmă cu doi ani pentru a-şi umple timpul, mai ales iernile lungi. El a mărturisit că a văzut în urmă cu mult timp, pe când era copil, o astfel de sticlă, care i-a rămas în minte de-a lungul anilor. “Eram copil când am văzut la cineva din sat o sticlă cu o construcţie înăuntru şi mi-a rămas mereu în gând. Într-o zi, m-am gândit să încerc să fac şi eu treaba asta, deşi a fost după 50 de ani”, povesteşte Demeter.

Prima sticlă realizată i-a dat multe bătăi de cap, mai ales că nu ştia nici cum se face, nici n-avea uneltele necesare. “M-am chinuit mult cu prima sticlă, dar m-am ambiţionat să fac şi eu treaba asta şi a durat ceva până mi-am creat singur nişte pense cu care să pot lucra, dar până la urmă am reuşit”, se mândreşte maramureşeanul.

 

Când nu-i iese, îi vine “să-mblătească” sticla de pereţi…

 

Confecţionarea unei sticle îi ia lui Demeter între câteva ore şi câteva zile, în funcţie de complexitatea construcţiei, dar şi de dispoziţie. “Îmi tremură tare mâinile iar acest lucru mă împiedică de multe ori la asamblare, unde e nevoie de foarte multă fineţe şi precizie. Uneori reuşesc să asamblez construcţia într-o oră, dar mai nimereşti şi câte o zi în care nu îţi iese nimic, sau, mai rău, când ţi se strică toată construcţia chiar atunci când vrei să pui ultima piesa. Atunci mă enervez şi-mi vine să «îmblătesc» (trântesc - n.r.) sticla de tăţi păreţii, dar fac o pauză şi o iau de la capăt”, explică Demeter.

 

Sticlele lui Demeter nu-s de vânzare

 

Maramureşanul spune că nu vrea să facă bani din această pasiune, pentru că nu îi place să fie presat de timp şi de comenzi. “Nu ştiu cât o să mai pot face sticle din astea, de aceea prefer să fac pentru mine şi să le dăruiesc rudelor şi prietenilor”, spune Demeter.

Totuşi, vestea i s-a dus repede în sat, iar vecinii apelează la el când au de făcut cadouri, iar el încearcă pe cât poate să onoreze, gratuit, “comenzile”.