Hotel pe şine! A fost inaugurat primul tren-hotel din ţară

 

 

Trenul-hotel "Carpatia-Express”, inaugurat la sfârşitul săptămânii trecute în gara din Vişeu de Sus, este compus dintr-o locomotivă cu abur, două vagoane de dormit şi un vagon restaurant şi oferă locuri de cazare pentru 40 de persoane.

 

 

O unitate de cazare în incinta gării este o idee veche a administratorilor Căilor Ferate Forestiere (CFF) Vişeu de Sus, apărută de câţiva ani. “S-au propus şi analizat mai multe variante de cazare în hoteluri mari sau mici, dar nici un proiect nu a fost dus la bun sfârşit. Nici chiar ideea de a transforma trenuri de călători în hotel nu părea realizabilă deoarece fie nu se găseau vagoane adecvate spre a fi transformate în vagoane de cazare, fie erau într-o stare imposibil de restaurat, sau prea moderne pentru această idee”, au explicat iniţiatorii proiectului.

În cele din urmă, a fost descoperit un tren potrivit în capitala slovacă Bratislava, care era compus dintr-un vagon-restaurant şi două vagoane de dormit. Trenul era fabricat în RDG iar construcţia lui era identică cu vagoanele din proprietatea Căilor Ferate Române. După ce au fost cumpărate, vagoanele au fost verificate tehnic, iar apoi aduse din Bratislava la Vişeu de Sus. În aceeaşi perioadă s-a găsit la Războieni şi o locomotivă potrivită, cu abur, fabricată în uzinele de la Reşita care a fost cumpărată şi transportată tot la Vişeu de Sus.

 

 

Împarte gara cu Mocăniţa

 

În aceiaşi gară în care se află primul tren-hotel din România se află şi bine-cunoscuta Mocăniţă care transportă turişti pe valea Vaserului, ceea ce face ca cele două idei să fie mai mult decât complementare. “Ideea hotelului tren a pornit tocmai de la faptul că noi organizăm excursii cu trenul pe Valea Vaserului de câţiva ani şi am văzut că există un anumit segment de clienţi pasionaţi şi care îndrăgesc foare mult căile ferate. Atunci ne-am gândit că am avea un target foarte bine stabilit, iar ulterior am sperat ca şi turiştii care vin aici doar pentru distracţie să fie curioşi să descopere această modalitate inedită de a se caza. În acelaşi timp, prin locomotiva monument plasată în faţa hotelului, am vrut să le arătăm valoarea istorică pe care o reprezintă locomotivele cu abur”, a explicat managerul în turism Ioana Coman-Karlstetter. Preţul pentru o noapte în trenul-hotel din Vişeu de Sus este de 75 de lei de persoană, cu micul dejun inclus.

 

„Ghezeşul”, unic în lume

 

“Ţugu” sau “Ghezeşul” de pe Valea Vaserului, cum era numită mocăniţa de localnici, transportă lemne încă din 1934. Calea Ferată Forestieră din Vişeu de Sus, situată chiar în nordul României, la graniţa cu Ucraina, reprezintă o bogăţie atât din punct de vedere tehnic, cât şi cutural. Pe traseul căii ferate circulă şi în ziua de astăzi locomtive cu abur, alimentate cu lemn. Prin acest lucru, CFF Vişeu de Sus a devenit cunoscut în întreaga lume ca fiind ultima cale ferată forestieră activă, pe care circulă locomotive cu abur. Calea ferată îngustă trece printr-o vale de o sălbăticie fermecătoare, de-a lungul râului Vaser, stăbătând o zonă împădurită superbă, de o sălbăticie copleşitoare, unde nu există drumuri de acces sau aşezări omeneşti şi unde parcă timpul s-a oprit în loc.

 

 

Valea Vaserului înainte de existenţa căii ferate

 

Valea Vaserului şi regiunea Maramureş au reprezentat o pagină aproape nescrisă timp de mulţi ani. Această zonă îndepărtată era foarte slab populată şi extrem de izolată. Exploatarea lemnului pe Valea Vaserului a început abia la începutul secolului al XVIII-lea, sub Imperiul Austro-Ungar. Lemnele erau transportate pe-atunci cu pluta, prin inundaţii artificiale controlate. “În partea superioară a văii, la Măcârlău, s-a construit în două etape un imens baraj, cu ajutorul căruia se aduna apa, timp de 2-3 zile, jos se construiau plutele, se dădea drumul la apă, iar pe coama valului alunecau plutele cu cârmaci şi ajungeau în Vişeu unde se afla un alt baraj. Aici se opreau lemnele, se consolidau plutele şi li se dădea drumul în continuare pe Vişeu, Tisa şi ajungeau până în Dunăre”, a explicat profesorul Adrian Teodor Mandric. Totodată, Valea Vaserului era un renumit domeniul regal de vânătoare, iar printre cei care au venit aici se numără regele Ferdinand, Carol al II-lea şi ulterior regele Mihai.

La Novicior, zonă aflată pe ruta Mocăniţei, se văd încă urmele celui de-al Doilea Război Mondial, unde există nişte grote care pot fi vizitate şi unde se presupune că erau ţinute depozitele de armament, dar şi o mică infirmerie.

 

Construcţia căii ferate forestiere

 

Construcţia căii feroviare forestiere a început în 1932, însemnând un imens progres tehnic faţă de plutărit, iar încet Valea Vaserului a fost cucerită de noua cale ferată. Căile ferate forestiere s-au răspândit în acea vreme în toată Europa, în special în zona carpatică. O dată cu dezvoltarea transportului rutier din anii `50 –`60, căile ferate forestiere din Europa au dispărut progresiv. În România însă, acestea s-au menţinut destul de mult, datorită dezvoltării economice lente. În 1970, aici mai existau peste 3.600 km de cale ferată forestieră şi în anul 1986 în ţara noastră încă s-au mai fabricat noi locomotive cu abur. La sfârşitul anilor `80, în ţară funcţionau peste 15 CFF-uri cu o infrastructură de peste 1.000 de km. Transformările economice de după 1990 au avut efect devastator asupra fostelor căi ferate forestiere de stat: în decurs de câţiva ani au fost scoase din funcţiune şi demontate aproape toate şinele, materialul rulant a fost vândut sau valorificat ca fier vechi. O singură mocăniţă mai funcţionează astăzi – cea de pe Valea Vaserului, care pe lângă transportul turistic îşi continuă cu succes misiunea iniţială până în ziua de azi: aceea de a transporta material lemnos.

 

 

Locomotive vechi de un veac

 

Pasionaţii de locomotive cu abur au un motiv în plus să vină la Vişeul de Sus, unde, în depoul gării, se află şapte locomotive cu abur. Cea mai veche dintre ele, numită Măriuţa (foto), este produsă în anul 1910 şi încă transportă turişti şi lemne pe Valea Vaserului. Dintre cele şapte locomotive aflate în depou sunt funcţionale patru: “Măriuţa” (1910), “Kraus” (1921), “Elveţia” (1954) şi “Cozia-1” (1986).

 

Un proiect elveţian

 

Din anul 2000, organizaţia non-profit „Hilfe für die Wassertalbahn“ („Ajutor pentru Calea Ferată Forestieră de pe Valea Vaserului“) cu sediul în Berna - Elveţia s-a dedicat Căii Ferate Forestiere din Vişeu de Sus. Fundaţia este înregistrată oficial în Elveţia şi are, conform statutului, scopul de „a sprijini material, financiar şi logistic CFF Vişeu de Sus şi de a lupta împotriva scoaterii ei din funcţiune. În special trebuie să fie înlesnit şi pe viitor aportul locomotivelor cu abur...“.

Cu ajutorul elveţienilor, s-au repus în funcţiune locomotive care fuseseră retrase din funcţiune, s-au procurat noi vagoane de persoane şi s-au resturat depoul şi clădirea istorică a gării. Din anul 2005 circulă pentru vizitatori vagoane de persoane conform unui program şi tractate de locomotive cu abur, iar din 2007 Valea Vaserului face parte din Parcul Natural „Munţii Maramureşului“ fiind sub protecţie europeană.