Actualitate
Ultima scrisoare a lui Fănuş Neagu presei
Academicianul Fănuş Neagu, în vârstă de 79 de ani, a încetat din viaţa în noaptea de ieri spre azi, la Spitalul Elias din Capitală. Scriitorul suferea de cancer în fază terminală.
Fănuş Neagu a murit în noaptea de ieri spre azi, la 79 de ani.
Scriitorul, suferind de cancer de prostată în fază terminală, era internat la Spitalul Elias, din Bucureşti.
Sicriul cu trupul neînsufleţit al scriitorului va fi depus astăzi la sediul Uniunii Scriitorilor, iar înmormântarea va avea loc joi, la Cimitirul Bellu din Capitală.
Ultima scrisoare, o palmă pe obrazul ”presei”
În anul 2008, aflat pe patul de spital, Fănuş Neagu i-a trimis o scrisoare jurnalistului Marius Tucă, cu rugămintea de a o publica în Jurnalul Naţional, în care acuza agresivitatea presei faţă de situaţia sănătăţii lui.
“Da, sunt bolnav - cancer de prostată cu diseminări - mă tratez la Spitalul Elias (mă opresc să fac o plecăciune în faţa medicilor, asistentelor, infirmierelor şi tuturor slujitorilor acestui spital pentru imensa lor dragoste de oameni) şi nu doresc altceva decât să mă lasaţi în pace cu nenorocul, suferinţa, spaimele şi speranţele mele. Eu ştiu să îndur, vârsta m-a învăţat multe, dar am o familie, rude, prieteni pe care-i îngroziţi când mă îngropaţi a doua oară în decurs de şase luni“.
Fănuş Neagu şi-a încheiat scrisoarea cu fraza unui scriitor rus: „Urât mai trăiţi, domnilor!”, adresându-se jurnaliştilor care îl hărţuiau.
Viaţa şi opera lui Fănuş Neagu
Scriitor, dramaturg, romancier şi cronicar sportiv Fănuş Neagu s-a născut la 5 aprilie 1932 în Grădiştea-de-Sus, judeţul Brăila. În perioada 1993-1996, a fost director al Teatrului Naţional din Bucureşti şi, ulterior, a fost ales membru al Academiei Române. Fănuş Neagu era căsătorit şi avea o fiică, Anita Ruxandra.
Fănuş Neagu a fost redactor la revistele Luceafărul şi Amfiteatru şi a scris cronici sportive la România Literară. A fost coleg cu Eugen Barbu, Teodor Mazilu, Ion Băieşu şi Adrian Păunescu.
În anul 1954, Fănuş Neagu a debutat cu povestirea “Duşman cu lumea”, în revista Tânărul scriitor, iar în anul 1960 are loc debutul editorial, cu volumul de povestiri “Ningea în Bărăgan”, retipărit în 1964 sub titlul “Cantonul părăsit”. În anul 1960 publică “Somn de la amiază”, în 1962, “Dincolo de nisipuri”, iar în 1967 publică “Vara buimacă”.
Printre volumele pe care le-a scris se mai numără “Întâmplări aiurea şi călătorii oranj” (publicistică), romanul “Scaunul singurătăţii”, nuvelele “Dincolo de nisipuri”, iar în anul 1993 i se joacă la Teatrul Naţional din Bucureşti şi la Teatrul Naţional din Timişoara piesa “Casa de la Miezul Nopţii sau Paiaţa soseşte la timp”.