Poftele sexuale ale clujenilor în comunism. De la generația ascunsă a homosexualilor si pedofililor din timpul lui Ceauşescu la generația bolnavilor mintal de astăzi

Pentru că a vrut să demonstreze că nu folosește psihiatria în scopuri politice, cum era acuzat de occident, regimul comunist a înființat la Cluj și în alte orașe ale României în anii ’70 Laboratore de Sănătate Mintală, unde au fost trecuți în evidență și tratați bolnavii mintal. Pedofili, homosexuali sau criminali, toți au trecut pe poarta centrului. Cel care a condus Laboratorul de Sănătate Mintală Cluj în perioada 1975 – 2014 a explicat pentru Monitorul de Cluj care erau cele mai des întâlnite boli printre clujeni.

Pentru că România era acuzată că folosește psihiatria în scopuri politice, Organizația Mondială a Sănătății a început să monitorizeze modul în care era practicată psihiatria în țară. În acest fel a apărut câte un laborator în principalele orașe ale României, care ținea în evidență bolnavii psihici.

„În situația asta din regimul comunist, foarte ușor s-a vehiculat în occident că în România se fac abuzuri în psihiatrie și se folosește în scopuri politice. Și atunci a intervenit Organizația Mondială a Sănătății (OMS) care a trebuit să ne monitorizeze. În acest fel s-au înființat centre în țară de psihiatie  care au fost monitorizate”, își aduce aminte Traian Neamțu, cel care a fost directorul laboratorului din Cluj din 1975 până în 2014.

În primul an de activitate medicii au reușit să aibă în evidența Laboratorului aproximativ 250 de clujeni care erau bolnavi. „S-au luat numai psihozele și o parte din tulburările de personalitate. În primul an am reușit să avem în evidență vreo 250 de bolnavi”, a mai spus Neamțu.

Cum a scăpat România de acuzaţia că foloseşte psihiatria în scopuri politice cu ajutorul Clujului

Pe parcursul a 14 ani de activitate, numărul bolnavilor descoperiți și trecuți în evidența Laboratorului de Sănătate Mintală a ajuns de la 250 la 9000 de bolnavi.

„De când s-au luat în evidență intens, din 1977 până în 1989, aveam în jur de 9000 de bolnavi la Cluj. Procentul de bolnavi psihotici pe țară, pe municipiul nostru și în lume este de 2 și 3%, iar noi n-am depășit acest procent. În special, mă refer la schizofrenici şi la psihoze”, își aduce aminte fostul director al Laboratorului de Sănătate Mintală din Cluj.

Neamţu spune că inclusiv secretarul Organizației Mondiale a Sănătății a venit într-o vizită în orașul de pe Someș  pentru a observa cum sunt tratați pacienții, moment în care a rămas impresionat de calitatea actului medical.

„El a zis că orașul Cluj tratează corect bolnavii psihotici, avem scris asta, așa cum sunt tratați bolnavii psihotici în Suedia sau în Israel. În felul acesta, țara noastră a scăpat de atributul incorect care se vehicula”, își aduce aminte medicul.

Evidenţă clară, tratament obligatoriu. Depresia nu era acceptată de comunişti

Înainte de 1989, Laboratorul de Sănătate Mintală de la Cluj avea o evidență clară a bolnavilor și a tratamentelor pe care aceștia îl urmau. În prezent, susține Traian Neamțu, este foarte greu de apreciat câți bolnavi există cu adevărat.

„Pe vremea comuniştilor, biletele de trimitere și de ieșire se dădeau în două exemplare. Unul mergea la bolnav și unul era la noi. După 1989, datorită drepturilor omului, nu s-au mai dat bilete de trimitere în dublu exemplar. Nu-l mai poți obliga pe pacient să facă tratament. Dacă vrea face, dacă nu, nu. El și familia știu ce boală are, li se dă indicații, dar unii au venit, unii nu au venit. Evidențe corecte nu s-au mai putut ține pentru că nu s-au mai dat două bilete și au apărut cabinete private”, a precizat Traian Neamțu.

Înainte de 1989 pentru depresii se dădea concediu medical, însă nu toți liderii vremii erau de acord cu acest lucru. Traian Neamțu a descris ce părere aveau unii comuniști despre psihiatrie prin intermediul unei întâmplări.

„Era un general care răspundea de sănătate, Ioniță, din cadrul Comitetului Central, și a spus «Ce-s alea depresii? Pentru ce dați concediu medical? Nu mai dați». A intrat în conflict cu regimul, a fost urmărit și a făcut o depresie. A mers la profesorul Vasile Predescu la București. «Ce am că nu mai pot să dorm și sunt supărat?», iar Predescu i-a spus «Aveți exact ce ați spus că pentru așa ceva să nu dăm concediu. Aveți o depresie»”, își aduce aminte medicul Traian Neamțu.

Cealaltă faţă a Clujului: homosexualii, lesbienele, pedofilii

Printre clujeni, susține doctorul, bolile cele mai des întâlnite în trecut erau tulburările de personalitate. „La tulburările de personalitate erau incluse și perversiunile sexuale: homosexualitatea, pedofilia și altele. Erau codificate ca boli și condamnate”, a spus acesta.

Drogurile nu existau atunci, iar românii se refugiau în alcool. „Mai era o categorie des întâlnită atunci: alcoolismul. Erau foarte mulți alcoolici. Toxicofiliile și toxicomaniile care sunt astăzi nu existau atunci. N-am avut toxicomani sau morfinomani. Nu aveau de unde să cumpere și când cumpărau erau condamnați. Azi au crescut bolile mintale și au crescut toxicomaniile. De la etnobotanice la cannabis până la morfină. Și sunt toxicomanii grave”, a declarat doctorul.

Problemele psihice diferă odată cu trecerea anilor. Dacă pe vremea lui Ceaușescu românii nu se gândeau cum să-și administreze afacerile, democrația a schimbat regulile jocului și unii au devenit patroni. Nu toți însă se pricep să conducă și intră în faliment. „Diferă mult bolnavii psihici înainte de 1989. Au crescut tentativele de suicid sau suicidul. Înainte nu erau atâția. În ce sens? Acum sunt mulți care n-au ce lucra sau care falimentează. Am avut azi un pacient care a intrat în faliment și a vrut să se sinucidă pentru că a luat bani din bancă”, a mai spus Neamțu.

Homosexualii și pedofilii, vânați de comuniști

Parcurile clujene erau și atunci, ca și acum, locul în care unele persoane aleg să se masturbeze. „Înainte de 1989 erau și prin parcurile din Cluj persoane care se masturbau în văzul lumii și care aveau alte tendințe de perversiuni sexuale. Dar unele nu au fost la nivelul la care sunt acum”, a declarat Neamțu.

Doctorul susține că cei care practicau homosexualitatea, lesbianismul sau pedofilia, care erau considerate boli înainte de 1989 și erau pedepsite prin lege, se ascundeau foarte mult de autoritățile comuniste și se foloseau de paravanul căsătoriei pentru a-și masca intențiile.

„Homosexualii au existat și în perioada comunistă și stiu câteva cazuri, dar era ceva rarisim. Aveau grijă să nu fie prinși. Cunosc cazuri și de pedofili care erau o personalitate: ingineri, medici. Bineînțeles, ei erau bisexuali, dar aveau și această tendință homosexuală sau pedofilă. Erau căsătoriți ca să aibă un paravan, dar în același timp aveau și aceste preocupări. Cel mai des printre femei era întâlnit lesbianismul, însă cazurile erau foarte rare. Lucrurile astea se mascau”, a declarat Traian Neamțu.

Criminalul bolnav care a speriat Clujul

Doctorul Traian Neamțu și-a adus aminte de „omul cu ciocanul”, Romulus Vereș, cel care a omorât și violat femei cu sânge rece. „Bolnavii psihotici, de exemplu schizofrenici, trebuiau tratați. Au fost cazuri grave: ciocănelul, a fost altul care și-a tăiat soția și a băgat-o în vană și a dat drumul la apă pe ea. Până l-au depistat pe Romulus Vereș au fost puși sub urmărire 7000 de clujeni, fiindcă era o teroare pe Cluj. Pe urmă au fost alți oameni bolnavi. A fost unul care și-a omorât copilul. Psihoticii de când sunt tratați și sunt în evidență criminalitatea în rândul lor a scăzut. Este mult mai mare în rândul celor normali, așa – ziși normali”, a spus Traian Neamțu.