Cristian Hordilă, voluntarul pasionat de cinematografie și drumul său spre succes

De mic, Hordilă a fost bun la matematică și încă din perioada liceului a avut un accentuat spirit antreprenorial. Vindea manuale, schimba mouse-uri și tot felul de afaceri mărunte. Însă aventura lui a început cu adevărat când a venit la Cluj și a aflat de TIFF.

”Într-o seară, stăteam cu un prieten în cămin și jucam rummy, iar el mi-a zis că ar trebui să merg la un festival de film, să fiu voluntar, așa că m-am dus. Așa mi-am dat seama că sunt mai aproape de visul meu, acela de a lucra în jurul scenei, a unui platou de filmare. A fost prima decizie bună care m-a adus aproape de lumea asta” a povestit Cristian.

Voluntariatul l-a ajutat să-și descopere pasiunea

Desigur, drumul nu a fost unul ușor, fiindcă, deși avea pasiunea pentru cinematografie și s-a implicat mult în ceea ce înseamnă voluntariat în cadrul festivalului de film, el trebuia să termine facultatea și  să se întrețină în Cluj. Însă nu putea renunța la pasiunea sa, motiv pentru care a fost și dat afară de la locul de muncă.

”A fost un moment care pentru mine a reprezentat un eșec, însă acum face parte din categoria tot răul spre bine. În facultate m-am apucat să lucrez într-un domeniu total diferit de ce fac azi, telecomunicații. În paralel, în fiecare an când era festivalul, mergeam voluntar. Eram hotărât să păstrez legătura cu tot ceea ce se întâmpla la festival și m-au dat afara de la muncă fiindcă treaba cu luatul concediului în mai-iunie nu se potrivea cu politica de acolo. Am fost supărat fiindcă era un job din care trăiam, apoi un an de zile am tras-o așa după mine neștiind în ce direcție s-o apuc. Până la urmă mi-am dat seama că asta vreau să fac, că aici mă descurc foarte bine și am început să caut și să cer o șansă pe care am primit-o la un moment dat. Trebuie să ai un vis, un plan, să fii ambițios și să muncești foarte mult” explică tânărul.

Vrea să rămână în țară, fiindcă aici visul lui contează

Dacă ar fi să o ia de la început, Cristian Hordilă ar lua aceleași decizii, însă poate aș ști mai repede unde să ajungă. De asemenea, peste zece ani, se vede tot în lumea cinematografiei.

”Peste zece ani cred că aș face tot asta, dar aș vrea să am mai mult timp să servesc mojito pe o insulă. Mi-ar plăcea în general să fac tot asta, dar să am mai mult timp pentru mine. Dar nu aș vrea să schimb asta pentru nimic în lume” spune Cristian.

Cu toate că în acest domeniu se lucrează foarte mult cu parteneri în coproducții și vin multe oferte de a lucra în străinătate, vin propuneri de filmări, Hordilă vrea să rămână în țară fiindcă România are nevoie de tineri.

”Sunt foarte multe motive pentru care doresc să rămân în țară. Unul dintre ele este acela că este nevoie de noi să stăm aici că dacă plecăm toți nu știu ce se întâmplă... Aș putea să plec oricând din țară în poziția în care sunt și să o iau de la zero sau să-mi găsesc de lucru în același domeniu mult mai ușor și fără să plâng de nervi în fiecare zi. Dar voi spune simplu că sunt mii de motive pentru care aș vrea să rămân” explică tânărul.

Românii se întorc mereu cu premii de la festivalurile de film

România este o țară deja cunoscută la toate festivalurile de film, datorită faptului că în ciuda condițiilor în care se lucrează, în ciuda faptului că nu se alocă suficienți bani pentru cultură, iar sălile de cinema sunt prea puține, țara noastră mereu se întoarce cu premii. Este una dintre cele mai bune țări din punct de vedere cinematografic, iar în ultimii douăzeci de ani românii câștigă constant premii la toate festivalurile de filme.

”Este revelația europeană în tot ce înseamnă cinematografia. Toată lumea este șocată și întreabă cum reușim dacă ministrul culturii nu ne susține, dacă nu avem săli de cinema. Ei bine, asta se întâmplă fiindcă unii oameni rămân aici și se chinuie să găsească soluții, să fie creativi cu bani puțini. Însă dacă vrei să mergi afară, vei putea să crești dacă vrei să fii regizor sau să joci dacă vrei să fii actor, dar o sa fie mult mai greu să ai șansa să fii cineva și să faci o schimbare în jurul tău”  explică tânărul.

”E foarte obositor ce fac eu acum, dar nu mă plâng că mi-o fac cu mâna mea”

Când era în facultate, încerca doar să ajungă la serviciu pe ora nouă și ajunsese în punctul în care se simțea total nefolositor. Cu toate că stilul de viață pe care îl are în prezent este obositor, încearcă să nu se plângă, fiindcă își asumă alegerea pe care a făcut-o și muncește din plăcere. În vară a avut unul dintre cele mai grele proiecte la care a participat vreodată și în ciuda strestului și a oboselii, ar luat-o de la capăt, datorită satisfacției sufletești.

”E foarte obositor ce fac eu acum, dar nu mă plâng că mi-o fac cu mâna mea. Azi-vară am lucrat la unul dintre cele mai grele proiecte din viața mea, o filmare care a durat trei săptămâni și dormeam undeva la o oră și jumătate pe noapte și diminețile ca să le pot continua, că începeam filmările la ora patru, trebuia să vărs puțin ca să-mi revin. Dar aș mai face-o și a doua și a treia oară fără nicio problemă și mi-ar plăcea la nebunie” a povestit Cristian Hordilă.