Misterul secerei ielelor, dintr-o lume transilvană dispărută - GALERIE FOTO

Într-o lume a tehnologiei, gadgeturilor şi internetului ne vine uneori greu să credem că în urmă cu nici 100 de ani, bunicii şi străbunicii noştri practicau ritualuri de magie şi credeau cu tărie în puterea acestora. Naşterea, nunta, moartea, boala, seceratul grâului, începerea unui nou an erau toate marcate de ritualuri.

În timpul fiecărui ceremonial magic erau folosite obiecte, de la blide, oale, topoare până la podoabe pentru păr, cruci celtice şi reprezentări ale unor fiinţe supranaturale. Toate acestea căpătau puteri magice în timpul ritualurilor.

Astfel de obiecte sunt expuse la Muzeul Etnografic al Transilvaniei, de pe strada Memorandumului, în perioada 17 decembrie – 10 ianuarie, în cadrul expoziţiei “Practici magice în spaţiul rural tradiţional din Transilvania”.

Alexandru Macedon şi secera ielelor

Specialiştii în etnografie spun că aceste practici mai sunt vii doar în puţine zone din Transilvania. “Multe din aceste lucruri nu se mai întâmplă în zilele noastre şi din păcate, încetul cu încetul, şi obiectele şi lumea se duc”, afirmă etnologul Ioan Toşa.

Secera ielelor, prezentă în cadrul expoziţiei, are una dintre cele mai interesante poveşti. “Secera ielelor este unicat în România şi cred că în lume. Despre iele se credea că au fost servitoarele lui Alexandru Macedon care, în războaiele lui, a ajuns până la poarta raiului şi a vrut să se bată cu stăpânul raiului. Atunci, stăpânul raiului l-a lămurit să încheie pace şi i-a dat o sticlă cu apă. I-a spus să o bea atunci când o să îmbătrânească ca să rămână veşnic tânăr. Alexandru a dat sticla servitoarelor lui şi ele au bătut din apă pentru că nu au ştiut ce e. Şi au rămas veşnic tinere, dar umblă într-o anumită perioadă din an, între Paşti şi Rusalii. Ielele umblă prin aer, cu muzicanţi, din loc în loc se lasă jos şi joacă. Acolo unde joacă ele arde iarba şi rămâne un cerc unde se vede numai pământul. Tot din loc în loc lasă câte un obiect. Dacă ielele în jocul lor trec peste un om îl nenorocesc, fie că îl orbes, îl ologesc. Ca să fie salvat de boala asta, se foloseau obiectele lăsate de iele în locul unde au jucat, se turna apă neîncepută, luată înainte de răsăritul soarelui şi se spăla bolnavul, jucau căluşarii în jurul lui”, povesteşte Ioan Toşa.

Bradul mortului şi masa ursitoarelor

Printre obiectele magice se află şi bradul mortului, viaţa omului fiind asemuită cu viaţa bradului. “Ritul în sine este unul cu adânci semnificaţii. Mai există tradiţia ca atunci când mortul este scos din casă să se spargă ceva, o oală, un blid ca să se spargă răul şi moartea să nu se mai întoarcă. Contra strigoirii existau diferite rituri, unul dintre ele fiind punerea în sicriu a unor crengi cu ţepi sau a unei împiedicătoare de cal”, declară dr. Silvestru Petac.

Leagănul are în el un obiect din fier care era pus lână copil întotdeauna când mama îl lăsa întotdeauna puţin singur ca Satana sau Muma Pădurii să nu acţioneze asupra copilului. Lângă leagăn este masa ursitoarelor, care în gândirea ţăranului este bogată, cu mâncare din abundenţă. Pe masă este un blid şi o lingură nouă. Pentru uşurarea naşterii, femeia trebuie să poarte furca cu capul în jos, în timpul sarcinii.

Toate ritualurile legate de evenimentele semnificative din viaţa săteanului transilvănean sunt prezentate şi în fotografii.