Ce-și doresc tinerii clujeni de 16 ani de la 2016? - GALERIE FOTO

Redacția Monitorul de Cluj a dorit să afle ce au de spus ”tinerii care anul ăsta vor face 16 ani și au avut șansa să se nască în 2000, în puful internetului și al Facebook-ului, și ce-și doresc ei de la 2016”, după cum informează vice.com. În acel articol copiii intervievați au dat răspunsuri serioase și mature pentru vârsta lor. Însă cei întrebați erau doar din Călărași și București, așadar am vrut să aflu ce au de spus tinerii clujeni care vor face anul acesta 16 ani.

Andreea Kallos este în clasa a zecea la Liceul de Informatică ”Tiberiu Popoviciu” din Cluj-Napoca, la profilul matematică-informatică.

Despre mine pot spune că sunt o persoană care face pe șefa aproape întotdeauna, deși mă supăr ușor, iert la fel de ușor și sunt o bună ascultătoare. De asemenea sunt o persoană destul de leneșă, care își ocupă timpul citind, jucând League of Legends și ieșind cu prietenii. Mă enervez ușor și sunt fascinată de perioada nazistă și de Hitler în special.

Îmi plac dezbaterile pe teme interesante, literatura, serialele interesante, filmele horror, jocurile video, KFC-ul, patinatul, rock-ul, zăpada, cafeaua cu frișcă și scorțișoară și animalele drăguțe.

La școală văd mult mai multe dezavantaje decât avantaje. Îmi place școala pentru că îmi oferă oportunități, informații și mă ajută să cunosc oameni. Însă în același timp îmi oferă un motiv foarte bun să mă las de școală, și anume faptul că pentru a obține niște rezultate cu care să se poată mândri părinții tăi tuturor rudelor trebuie să treci printr-un chin psihic: ore întregi de teme, proiecte, tocit, ca în final să nu înțelegi mare lucru și să nu rămâi cu mare lucru.

Pe Facebook mi-am făcut cont atunci când aveam cam 12 ani. Inițial îmi plăcea să mă joc, era ceva total nou pentru mine. Mai târziu am realizat ce înseamnă cu adevărat o rețea de socializare. Acum, prin intermediul contului de Facebook comunic cu persoane atât din alte colțuri de țară cât și din orașul meu, școala mea, casa mea.

În Cluj poți face orice. Clujul e un oraș care oferă atât de multe posibilități. Dacă vreau să merg la o cafea cu cea mai bună prietenă și să vorbim despre tipul drăguț de care îi place, avem peste 200 de cafenele la dispoziție. Dacă vreau să patinez, pot să ies să patinez, dacă vreau să merg la teatru, să fac cumpărături, să merg la bibliotecă, la KFC, în parc, la un concert, orice mi-ar putea trezi interesul ca adolescentă, pot găsi aici, în Cluj. De asemenea, sunt și școli bune, dar asta nu e un lucru ce mă atrage în mod neapărat.

În 2016 vreau să descopăr locuri noi, să termin cu bine clasa a X-a și să ajung din nou la vacanță. Vreau să mă distrez mai mult ca anul trecut. Vreau să citesc mai mult. Vreau să profit de libertatea pe care mi-o oferă vârsta. Vreau să realizez ceva de care să pot zice că sunt mândră.

Veronica Bodea este în clasa a noua la Liceul Teoretic ”Octavian Goga” din Huedin, la profilul filologie engleză.

Despre mine pot spune că sunt o perfecționistă încăpățânată care iubește ironia și oamenii. Cel mai mult îmi place să analizez oamenii și să îi încadrez în diferite categorii, de la prieteni apropiați la străini ce trec îngândurați pe stradă. Iubesc să ajut, fac voluntariat de trei ani în cadrul spitalului la secția de boli psihice cronice. Să vezi pacienții zâmbind e ca un fel de mini Crăciun la tine în inimă, o dezlegare la fericire.

Îmi plac teatrul și psihologia. Consider că acestea funcționează una pe baza celeilalte. Sunt în trupa de teatru francofon a liceului de câțiva ani și am dat spectacole în toată țara și în afara ei. În toți acești ani în trupă mi-am cultivat și pasiunea pentru călătorii.

La școală e interesant ca boboc. Sincer, mă obosește modul comunist de a preda care e același de când s-au inventat școlile. Mi-ar plăcea să ne alegem singuri materiile, nu doar profilul. Cu toate acestea pot spune că am profesori buni care, cu toate că s-au atașat de noi, știu să fie imparțiali.

Pe Facebook mi-am făcut cont la insistențele unei colege când eram prin clasa a treia. În principu îl folosesc pentru a ține legătura cu prietenii mei din străinătate. Toți spun că generația mea e generația Facebook, copiii din 2000, dar sincer eu prefer mai mult Tumblr-ul.

În Cluj e altă viață când merg cu troleibuzul sau mă plimb pe străduțele pavate. E un amalgam de fețe și sentimente peste tot pe unde mergi.

În 2016 vreau să mănânc mai sănătos, să mă perfecționez la chitară și la orgă, să citesc mai multe cărți decât anul trecut. Vreau să ajut mai mulți oameni și să călătoresc mai mult. Cel mai mare țel pe care îl am pentru anul acesta este să-mi fac părinții fericiți.

Titus Pop este în clasa a zecea la Liceul de Informatică ”Tiberiu Popoviciu” din Cluj-Napoca, la profilul matematică-informatică.

Despre mine pot spune că sunt un tip energic, sociabil, care e obsedat de muzică.

Îmi plac ieșirile cu prietenii, mai ales concertele. La fel de mult îmi place să ies cu longboard-ul și să stau afară până dimineață, în vacanță, desigur.

La școală îmi place cel mai mult să vorbesc cu colegii și prietenii. Cel mai mult mi-aș dori ca accentul să fie pus doar pe materiile importante.

Pe Facebook mi-am făcut cont pentru că e la modă. Deși l-am făcut de mult timp, încă îl folosesc în fiecare zi deoarece e cel mai ușor mod de a comunica și de a vedea anumite evenimente.

În Cluj am ocazia să văd majoritatea trupelor favorite, fiind un oraș atât de cunoscut. Un aspect care îmi place mult este cel că ai posibilitatea de a face aproape orice. În Cluj majoritatea oamenilor sunt sociabili și gata să te ajute la orice. Nu cred că aș vrea să schimb ceva.

În 2016 vreau să devin mai bun în ceea ce fac, să aloc mai mult timp învățatului, să vizitez localuri noi pentru a vedea diferențele dintre mine și persoane din alte țări, și cel important, să văd cât mai multe trupe pe care le ascult zilnic.

Ioana Stîngă este în clasa a noua la Liceul Teoretic ”Avram Iancu” din Cluj-Napoca, la profilul științele naturii.

Despre mine pot spune că sunt o fată simplă, sensibilă, care ajută toate persoanele din jurul ei când au nevoie, o persoană discretă și responsabilă.

Îmi plac foarte mult ieșirile cu familia și prietenii, teatrul, cățeii, muzica și festivalurile în care fac cunoștință cu diferite tipuri de oameni.

La școală e greu, dar colegii amuzanți, profesorii de treabă și cu simțul umorului, diriginta care ne ceartă ca o mamă pentru a deveni mai buni, compensează tot ce mi se pare greu. Nu regret că am ajuns într-un liceu de elită care cere mult deorece aici am avut ocazia să întâlnesc foarte multe persoane minunate fără de care acum viața mea ar fi plictisitoare.

Pe Facebook mi-am făcut cont cu 5 ani în urmă doar pentru a mă putea juca FarmVille cu sora mea.

În Cluj îmi place foarte mult deoarece consider că aici este casa mea și că aici va fi mereu sufletul meu. Cluj-Napoca este un oraș în care ai posibilitatea să faci orice. Sunt foarte multe școli bune care te pregătesc pentru viată, facultăți recunoscute în toată Europa, localuri renumite pentru aspectul lor, locuri precum pădurea Hoia-Baciu care înspăimântă o groază de oameni din întreaga lume. În 2015 la Cluj s-a ținut festivalul Untold care a unit foarte mulți oameni și care au rămas cu amintiri plăcute legate de acest oraș.

În 2016 vreau să nu mă mai stresez atât pentru lucruri fără importanță, să petrec mai mult timp cu persoanele importante din viața mea, să citesc mai mult, să râd mai mult, să fac voluntariat, să stau cu părinții mei când au nevoie de mine și să am mai multă încredere în mine.

În ciuda faptului că acești tineri s-au născut într-o perioadă în care internetul a înflorit odată cu ei și au avut mult mai ușor acces la orice fel de informație, psihologul Daniel David este de părere că această deschidere nu a ajutat la maturizarea lor. Motivul? Internetul a fost conceput pentru entertaiment și nu pentru a avea un rol cognitiv. Cu toate că au acces la atât de multă informație, tinerii nu știu să o proceseze.

”Tehnologia în sine nu este bună sau rea, ea devine astfel în funcție de cum o folosim. Este un mijloc de a transmite informații sau cunoștiințe. Dacă internetul și Facebook-ul ar transmite anumite cunoștiințe care ar contribui la o maturizare emoțională și cognitivă atunci am putea vorbi despre acest fenomen. Eu nu cred că putem vorbi despre acest fenomen. Nu cred că această generație este mai matură sau se maturizează mai precoce decât generațiile celelalte. Degeaba au acces la informație dacă nu știu să o proceseze. Nu înțeleg cât este de importantă credibilitatea sursei. Și Wikipedia de multe ori este citată ca o sursă de credibilitate, dar de multe ori nu este cazul. Este vorba de foarte multă pseudo-cunoaștere în acest sistem online”, explică psihologul Daniel David.