Protecţia copilului din Norvegia, pentru unii mumă pentru alţii ciumă

Serviciul de protecţie a copilului din Norvegia sau Barnevernet, instituţie înfiinţată în 1992, are o autonomie totală în cazul gestionării unor situaţii precum cea a familiei Bodnariu, împiedicând astfel orice amestec al guvernului în această situaţie. Ambasada Norvegiei a explicat, într-un comunicat de presă, că “de cazurile de protecție a copilului se ocupă Serviciul de protecție a copilului la nivelul municipalităților; acest serviciu nu poate primi instrucțiuni din partea ministerelor. La nivel regional, Guvernatorul districtual verifică activitatea serviciilor de protecție a copilului”. Cu alte cuvinte, Barnevernet face ce vrea când vrea şi cum vrea.

Serviciul de protecţie a copilului din Norvegia are sarcina să implementeze măsuri în situaţiile în care familia nu este sigură pentru copil. Se poate ajunge şi la plasarea copiilor în plasament temporar la alte familii, dar numai după ce s-a discutat cu părinţii. Copilul poate fi trimis în plasament, fără să se mai discute cu părinţii, doar în situaţii grave. Plasarea unui copil în afara căminului familial, fără consimțământul părinților, este întotdeauna o măsură de ultimă instanță. “Un ordin de plasament este emis de către Consiliul regional de Protecție Socială sau de către Tribunalul Districtual numai atunci când copilul a fost supus unei neglijențe grave, maltratare sau abuz. În plus, ordinul de plasament trebuie să fie necesar și în interesul superior al copilului”, explică reprezentanţii Ambasadei Norvegiei.

În fiecare an, aproximativ 53.000 de copii primesc diverse forme de ajutor din partea Serviciului de protecție a copilului din Norvegia. Mai mult de șapte din zece astfel de cazuri au reprezentat măsuri de asistență voluntară pentru copii și familii. Ajutorul poate fi acordat sub formă de sfaturi sau îndrumare a părinților cu privire la practicile parentale, consiliere, ajutor economic, grădiniță, etc.

Copiii unui cuplu indian luaţi pentru că erau hrăniţi cu mâna

Scopul Serviciului de protecţie a copilului din Norvegia este acela de a ajuta copiii şi familiile acestora, însă nu de puţine ori au apărut în presa internaţională situaţii considerate abuzuri. Şi culmea, toate cazurile semnalate în mass-media au fost ale unor familii de străini.

Cel mai recent caz mediatizat este al familiei Bodnariu. Presa internaţională a semnalat de-a lungul anilor situaţii şi ale altor familii de străini ai căror copii au fost luaţi de Serviciul de protecţie a copilului din Norvegia.

În 2012, guvernul din India a criticat aspru Barnevernet care a luat cei doi copii, de 3 ani şi 1 an, ai unui cuplu de indieni care muncea în Norvegia. Motivele plasării copiilor în familii surogat au fost următoarele: copiii dormeau în pat cu părinţii şi mama îi hrănea cu mâna. Mama copiilor declara că această instituţie face ce vrea atunci când este vorba despre cupluri formate dintr-un cetăţean norvegian şi unul străin, de regulă fiind invocate probleme de sănătate mentală în cazul unuia dintre părinţi.

Prea multă ciocolată, motiv de a plasa copiii în familii surogat

Potrivit digi24.ro, în noiembrie 2011, copiii de 8, respectiv 12 ani ai unei familii originare din Sri Lanka, aflată în Norvegia de două decenii, au fost luați de Protecția Copilului și plasați în două familii surogat. „Ni s-a spus că nu știm să ne creștem copiii. Fiul și fiica noastră împărțeau aceeași cameră și același pat, fapt cu care serviciul de Protecție a Copilului nu a fost de acord”, declara, în martie 2012, tatăl copiilor. Potrivit acestuia, în raportul de circa 100 de pagini care i-a fost prezentat apărea și acuzația că „dă copiilor prea multă ciocolată”.

În 2011, un detectiv particular a ajutat un băiat rus şi o fată poloneză să scape dintr-un centru de plasament temporar din Norvegia.

Tot în 2011, cei doi copii au unei familii cehe au fost luaţi de aceeaşi instituţie sub acuzaţia de abuz sexual din partea tatălui. Ulterior, femeia a divorţat şi se luptă în continuare să îşi recâştige copiii. În acest caz, s-a implicat şi guvernul Cehiei.

Anul trecut, în aprilie, bebeluşul de două luni şi jumătate al unui cuplu format dintr-o norvegiancă surdă şi un slovac a fost luat de Barnevernet, motivul invocat fiind faptul că părinţii nu au suficientă grijă de fetiţă.

Luat de la şcoală şi plasat în custodie

În octombrie 2014, copilul de 5 ani al unei familii de origine rusă, Natalya și Sergey Shianok, nu s-a mai întors acasă de la școală, fiind luat de asistenții sociali și plasat în custodie. Potrivit părinților, cu câteva zile înainte copilul povestise colegilor cum își pierduse un dinte de lapte când mama sa l-a schimbat de tricou. În raportul Protecției Copilului a apărut însă că mama, în mod intenționat și abuziv, i-a scos dintele. În ciuda implicării oficialilor ruși, băiatul se află în continuare în grija unei familii norvegiene adoptive, fără ca mama să aibă informații despre aceștia și despre locul în care se află fiul său.

Aceste cazuri au fost făcute publice prin intermediul presei, însă este posibil ca numărul lor să fie mult mai mare.

16 copii ai unor familii de români luaţi de Barnevernet

Pe lângă familia Bodnariu mai sunt şi alte cazuri ale unor familii de români ai căror copii se află în plasament temporar după ce au fost luaţi de Barnevernet. Într-un răspuns la o solicitare a Digi24, Ministerul Afacerilor Externe (MAE) din România arată că în atenţia sa şi a Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie (ANPDCA) se află, în prezent, șapte cazuri ale unor familii de cetățeni români, ai căror copii (în total, 16 copii) au fost preluați de autoritățile norvegiene.

“În ultimii cinci ani, au mai fost gestionate, pe baza sesizărilor primite, alte șase cazuri ale unor familii de cetățeni români, totalizând 10 copii, care s-au soluționat, în cinci cazuri, prin repatrierea a opt minori, iar într-un alt caz, prin revenirea a doi copii în familia unor cetăţeni români rezidenţi în Norvegia”, mai este precizat în răspunsul Ministerului.

Cum ajută MAE copiii preluaţi de norvegieni

Potrivit aceluiaşi răspuns al Ministerului, MAE și misiunea diplomatică de la Oslo au întreprins o serie de acţiuni pe lângă Ministerul norvegian de Externe, Ministerul Copiilor, Egalității și Incluziunii Sociale din Norvegia şi serviciile locale de protecție a minorilor, incluzând transmiterea și susținerea cererilor de repatriere formulate de autoritățile române, facilitarea obținerii unor date cerute de partea norvegiană, solicitarea de informații procedurale privind cazurile în derulare, intermedierea legăturilor dintre instituțiile norvegiene și familiile din România, organizarea, după caz, a demersurilor de repatriere, soluționarea altor formalități necesare.

În cadrul demersurilor de asistență consulară, în funcție de necesități, misiunea diplomatică română a eliberat, în regim de gratuitate, documente de stare civilă şi de călătorie, a suportat cheltuielilor ocazionate de repatrierea minorilor, a recomandat avocaţi specializaţi, pe plan local, în astfel de cazuri. De asemenea, Ambasada României la Oslo a solicitat vizitarea copiilor în familiile de plasament. În unele cazuri, aceste vizite au fost permise de autorităţile norvegiene şi au avut loc. Totodată, reprezentanţi ai misiunii diplomatice au solicitat să asiste la anumite termene de judecată, însă instanțele locale norvegiene le-au refuzat accesul, motivând că ședințele de judecată nu sunt publice.

Pe plan intern, ANPDCA a dispus efectuarea de anchete sociale la domiciliul părinţilor din România şi în familiile extinse ale minorilor. În majoritatea cazurilor, anchetele s-au finalizat cu decizia părţii române de a solicita părţii norvegiene repatrierea asistată a copiilor. Pentru toate cazurile, solicitarea autorităţilor române competente de repatriere a copiilor a fost notificată pe cale oficială părţii norvegiene de către Ambasada României din Oslo.

Pentru toate cazurile aflate încă în derulare, demersurile de asistenţă ale MAE continuă.

Ce au de câştigat politicienii?

Cazul familiei Bodnariu a intrat în atenţia guvernului, a preşedintelui, dar şi a altor politicieni. Aceştia din urmă ar putea avea de câştigat popularitate în rândul tradiţionaliştilor care consideră că o mică corecţie fizică aplicată copilului nu strică niciodată. Pe de altă parte, aceiaşi politicieni riscă să apară într-o lumină negativă în faţa Europei care condamnă educarea copiilor cu palma.

Preşedintele Camerei Deputaţilor, Valeriu Zgonea, se declară impresionat de cazul Bodnariu şi spune că va folosi canalele diplomaţiei parlamentare pentru a pleda în favoarea returnării copiilor în sânul familiei. „M-a impresionat cazul familiei Bodnariu din Norvegia, situaţia părinţilor şi mai ales a copiilor. Am văzut ce a comunicat MAE, faptul că monitorizează cazul, dar cred că rolul nostru, ca şi oameni politici, e sa dăm un semnal în plus, unul ferm, în favoarea semenilor noştri. Voi folosi, în consecinţă, canalele diplomaţiei parlamentare pentru a pleda în favoarea returnării copiilor în sânul familiei. Nu poţi pur şi simplu confisca şi da spre adopţie copiii unei familii, aşa ceva nu se face. Poate fi într-adevăr utilă o anchetă socială: sigur că important este, în primul rând, ca aceşti copii să fie bine, dar România are autorităţi competente în acest sens, care pot fi de folos”, a scris Zgonea, duminică, pe pagina sa de Facebook.

Băsescu: România trebuie să îşi revendice cetăţenii

Nici fostul preşedinte Traian Băsescu nu a ratat ocazia să apară în spaţiul public cu declaraţii privind cazul Bodnariu. „Cred că am fost cel care am generat reacția autorităților după ieșirea pe care am avut-o pe data de 3 ianuarie. Văd că încă se mențin formulările, inclusiv la domnul Suciu, că: «urmărim cu atenție și stăm în contact și vom analiza și legislația norvegiană»... Nu, aici este o mare greșeală. România trebuie să-și revendice cetățenii, acei cetățeni sunt cetățeni români. Mi se pare revoltător cazul și statul român trebuie să fie extrem de ferm. Nu este posibil așa ceva sau e de neacceptat, cel puțin în România. Copiii aceia sunt acum cetățeni români, au certificate de naștere emise de autoritatea română. Nu pot fi luați cum crede o administrație dintr-un minister al copilului din Norvegia. Aici vor trebui poziții extrem de ferme și nu negocieri. Nu ai ce să negociezi aici, scrie în Constituție că trebuie să-ți aperi cetățenii. Nu este nimic de negociat”, a spus Traian Băsescu. Potrivit fostului șef de stat, partea română poate, inclusiv, să ceară „repatrierea propriilor cetățeni”.

Nici preşedintele Klaus Iohannis nu a ratat momentul şi a spus că „susţine eforturile autorităţilor române”. „Urmăresc cu mare atenţie şi preocupare ceea ce se întâmplă familiei Bodnariu în Norvegia. Susţin eforturile autorităţilor române şi ale Guvernului României de a asigura respectarea drepturilor omului pentru cetăţenii români, oriunde s-ar afla ei”, a scris preşedintele pe Facebook.

De asemenea, şi premierul Dacian Cioloş a spus că “situaţia este foarte delicată, având ca prioritate interesul copiilor”.

Ce spune Ambasada Norvegiei despre protecţia copilului

Serviciul norvegian de protecție a copilului se aplică tuturor copiilor din Norvegia, indiferent de istoric, naționalitate și stadiul de rezidență. Interesul superior al copilului reprezintă principala preocupare în activitatea serviciului de protecție a copilului.

Serviciul de protecție a copilului este în primul rând un serviciu care vine în ajutorul copiilor și al familiilor. Sistemul de protecție a copilului acordă o mare importanță relațiilor de familie și continuității în creșterea și îngrijirea copilului.  Premiza de bază este aceea că minorii ar trebui să fie în grija părinților lor.

Ministerul Copiilor, Egalității și Incluziunii Sociale este responsabil de politica generală de protecție a copilului. Serviciul local de protecție a copilului din cadrul municipalităților se ocupă de cazurile de protecție a copilului. Ministerul nu are nicio autoritate de a interveni sau de a da indicații serviciilor de protecție a copilului în cazuri individuale de protecție a copilului.

Ineficienţa integrării, cauza atentatelor?

Cazul familiei Bodnariu aduce în atenţie şi problema integrării unor cetăţeni străini în ţările adoptive. Obişnuiţi cu un anumit stil de educare a copiilor, cum este de exemplu în România unde o palmă peste fund sau o urecheală nu sunt considerate maltratări, românii plecaţi în străinătate îşi educă odraslele la fel ca acasă, ajungându-se la situaţii disperate precum cel din Norvegia când pur şi simplu familia nu înţelege unde a greşit, nu înţelege că nu s-a integrat în sistemul acelei ţări.

Tot despre integrare poate fi vorba şi în situaţia atacurilor teroriste care au împânzit Europa în ultima perioadă. Presa a dezvăluit că teroriştii, mare parte dintre ei locuitori în statele unde au comis atentatele, aveau probleme de integrare.

Mama lui Bilal Hadfi, unul dintre autorii sinucigași ai atentatelor comise la Paris pe 13 noiembrie, soldate cu 130 de morți, a mărturisit că își reproșează faptul că nu a observat la timp semnele radicalizării fiului ei, care s-a aruncat în aer în apropierea arenei Stade de France. „Băiatul meu tocmai făcuse 20 de ani. Trăia ca toată lumea. Mergea la școală. Era victima acestei societăți a opiniilor, a vorbelor — «Nu ești binevenit aici», «Pleacă în țara ta!»”, a explicat mama tânărului, explicând că adolescenți precum Bilal Hadfi întâmpinau obstacole în a-și găsi un loc de muncă. 
„După atentatele de la Paris, eu nu mai trăiesc, eu supraviețuiesc. Am vina că nu am văzut nimic” din radicalizarea lui Bilal, a concluzionat femeia, extrem de emoționată. 

De naționalitate franceză, Bilal Hadfi trăia de ani de zile la Bruxelles împreună cu familia și învăța la liceul Anneessens-Funck din Bruxelles, până în februarie 2015, când a renunțat la școală și a plecat în Siria, unde a rămas nouă luni.