„Cinematograful «Florin Piersic», cel mai frumos cadou”

Agerpres: Clujul vă sărbătoreşte, la împlinirea vârstei de 75 de ani - care nu se văd deloc pe chip şi nici în starea de spirit - prin redeschiderea Cinematografului „Republica” sub noul nume, „Florin Piersic”.

Florin Piersic: Cinematograful „Florin Piersic” este cel mai frumos cadou pe care l-am primit în viaţa mea. Este pentru mine şi o onoare şi o plăcere, dar şi o mirare că la Cluj-Napoca se va inaugura un cinematograf cu numele meu, pentru că eu m-am obişnuit cu ideea că fiecare actor care termină o carieră zboară pur şi simplu într-o stea. Casa de Cultură din Focşani poartă numele marii actriţe Leopoldina Bălănuţă, Teatrul din Piteşti pe cel al monumentalului Toma Caragiu. Zilele trecute, când eu nu eram în ţară, am aflat că domnul Radu Beligan a fost prezent la o reuniune organizată la Teatrul de Comedie, în care actorii au decis ca instituţia înfiinţată de el în urmă cu 50 de ani să îi poarte numele. În ce mă priveşte, când am auzit că primarul municipiului Cluj-Napoca, Sorin Apostu, a declarat că mă doreşte la Cluj-Napoca, eu fiind clujean, ardelean născut în Cluj, cu toate că părinţii mei nu sunt originari din acest oraş, m-am emoţionat la culme. Invitat fiind la Consiliul Local, pentru a spune dacă accept propunerea, am declarat că nu mă aşteptam la un asemenea omagiu şi pentru mine este un moment absolut unic. Nu m-am aşteptat niciodată ca după 75 de ani de când mama m-a adus pe lume, la Cluj, să mi se facă cinstea de a se da numele meu celui mai mare cinematograf din oraş. Să vă spun şi cum am venit pe lume: mama mea viziona, cu tata, filmul „Tarzan” cu Johnny Weissmuller, la fostul cinematograf „Central”, azi „Victoria”, când au început durerile naşterii. S-au dus imediat la Spitalul „Dominic Stanca”, unde în 27 ianuarie 1936, la ora 5,10 dimineaţa, am venit pe lume. Iar tatăl meu i-a spus mamei, după ce m-a văzut, că în familie a venit „un Tarzan mai mic”.

Aţi adus, pentru publicul care vă admiră de peste cinci decenii, fascinaţia deplină a creaţiei scenice şi cinematografice. Sunteţi, atât în opinia miilor de admiratori, cât şi a cunoscătorilor vieţii teatrale şi cinematografice româneşti, un actor complex, omul fără vârstă - chiar şi la împlinirea celor 75 de ani – „Omul cu 100 de chipuri”, precum sunteţi prezentat în DVD-ul cu acest nume, apărut în urmă cu câţiva ani.

Important pentru un actor este să fie foarte divers. Am jucat în drame, în comedii, în music-hall-uri. Dar cel mai important pentru mine este şi azi faptul că amintirea mea, frumoasă şi emoţionantă, a rămas în adâncul inimii marelui romancier Marin Preda. Am pus pe perete, la mine acasă, pagina cu cele spuse de Marin Preda. El scria aşa: „Am fost marţi, miercuri, joi şi vineri la patru spectacole cu Florin Piersic - «Oameni şi şoareci» de John Steinbeck, «Prinţul Mîşkin», dramatizare a romanului «Idiotul» de Dostoievski, «Orfeu în infern» de Tennessee Williams, în regia lui Moni Ghelerter şi «Coana Chiriţa» de Vasile Alecsandri - şi am fost impresionat de complexitatea interpretărilor, de uşurinţa cu care trece de la un registru la altul, de la tragedie la comedie”. În „Oameni şi şoareci” - un spectacol care a păstrat afişul ani în şir, fiind jucat de 1360 de ori - eu interpretam rolul lui Lennie. În „Prinţul Mîşkin”, dramatizare a romanului „Idiotul” de Dostoievski, îl jucam pe Lev Nikolaevici Mîşkin. Socotesc că a fost unul dintre cele mai importante şi frumoase roluri pe care le-am jucat eu şi despre care ruşii au spus că este „Hamletul ruşilor”. „Oameni şi şoareci” şi „Prinţul Mîşkin” au fost regizate, iar eu am fost distribuit în aceste roluri atât de diverse şi de diferite ca tipologie, de către marele meu profesor şi regizor, regretatul maestru Alexandru Finţi. În „Orfeu în infern” - de asemenea, un spectacol care a durat ani şi ani - partenera mea de joc a fost Irina Răchiţeanu, iar eu interpretam rolul lui Val Xavier.

Cel de-al patrulea rol în care m-a văzut Marin Preda a fost Leonaş din „Coana Chiriţa” - spectacol realizat ca un music-hall de Tudor Muşatescu. În piesa lui Alecsandri jucam aproape cu toată distribuţia de comedie a Teatrului Naţional din Bucureşti, începând cu Draga Olteanu Matei, Coca Andronescu, Marian Hudac, Cosma Braşoveanu, Rodica Popescu-Bitănescu, Silvia Popovici, Valeria Gagealov, Alfred Demetriu şi Dem Rădulescu. Şi „Coana Chiriţa” s-a jucat ani şi ani. În aceste patru roluri m-a văzut Marin Preda. „Ştiam că este acelaşi actor, ştiam că este Florin Piersic, dar felul în care a personalizat fiecare rol, într-o manieră extraordinară - pentru că era o foarte mare diferenţă între Prinţul Mîşkin şi Lennie din «Oameni şi şoareci», între Val Xavier şi Leonaş - m-a uimit”, a explicat, atunci, Marin Preda. Eu am jucat foarte multe roluri, dar important este că nimeni - de la reprezentaţia cu piesa „Peer Gynt” de Henrik Ibsen, în regia lui Dinu Cernescu, montare în care am debutat la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L.Caragiale” din Bucureşti - nimeni spun, nu a mai jucat trei vârste în acelaşi spectacol: Peer Gynt la 22 de ani, la 48 de ani şi la 78 de ani. Impresia generală a criticilor, a actorilor, a regizorilor, a tuturor oamenilor de teatru a fost că pentru Piersic este uşor, „la îndemâna lui”, să joace pe Gynt tânăr, dar să-l joace şi matur şi bătrân a fost o surpriză. De acolo mi s-au tras mie rolurile de compoziţie, adică rolurile în care eram altfel decât mă ştia lumea din filmele „Înşir-te mărgărite”, „Harap-Alb”, sau „Cosmin, fiul Zimbrului”. Toate aceste roluri erau mai la îndemâna mea, semănau cu mine, erau ca mine, dar celelalte roluri, chiar şi cel al lui Constantin Tănase, erau diferite. Şi vreau să vă spun că interpretându-l, la televiziune, pe Constantin Tănase, am primit un telefon de la soţia acestuia şi de la Aurică Tănase, fiul maestrului, care mi-au spus că au fost într-atât de emoţionaţi de cele văzute cu mine pe micul ecran, încât au avut impresia că este chiar Constantin Tănase în faţa lor. Am o memorie extraordinară. Am jucat în peste 60 de piese. Vreo 20-30 le ştiu şi acum din copertă în copertă.

În „Prelegere despre cometă” de Ion Luca Caragiale, savurată cu ani în urmă de mii de telespectatori, la TVR, interpretaţi remarcabil şapte roluri. A fost şi acesta momentul care a ilustrat arta deplină a actorului Florin Piersic, care a trecut, în doar zece minute, de la un rol la altul, total diferite, tipologia lor fiind surprinsă magistral.

A fost culoarea pe care am putut să o dau personajelor, de la profesorul Marius Chicoş Rostogan, la elevii „prostovani” şi doamna care îşi vizitează odrasla la şcoală.

În filme, actorul Florin Piersic este şi mai fascinant decât pe scenă, mai ales că aţi creat un personaj legendar, Mărgelatu, cu al cărui nume vă şi confundaţi în imaginarul colectiv.

Florin Piersic: Eu am jucat în foarte multe filme, dar mai puţine comparativ cu alţi actori, precum Dorel Vişan sau Victor Rebengiuc, de pildă. Şansa mea a fost că eu am avut parte de nişte filme care sunt „comerciale”, de aventură, precum „Haiducii lui Şaptecai”, „Zestrea Domniţei Ralu”, „Agentul straniu”, „Pintea”, „Drumul oaselor”, „Misterele Bucureştilor”, „Masca de argint”, „Colierul de turcoaze”. Toate au fost atractive pentru public şi acesta a fost norocul meu. Dar au fost şi personaje ciudate. De pildă, în filmul „Osvobozhdenie”, l-am jucat pe generalul Otto von Skorzeny, mâna dreaptă a lui Hitler. Filmul acesta sovietic, în care m-a distribuit regizorul Yuri Ozerov, avea actori din toate ţările, iar din România numai pe mine, eu fiind ales pentru rol din cauza asemănării fizionomice cu von Skorzeny. Amuzant, mama mea, care m-a văzut în cele trei serii care s-au făcut la acest film, m-a întrebat, după premiera de la Bucureşti: „Dar tu care ai fost?”. Mama nu m-a recunoscut. Eram dublat în limba germană, iar chipul meu era altul decât cel cunoscut de toată lumea. În afară de acest personaj, am jucat într-un film care se numeşte „Ultima frontieră a morţii”, în care am fost distribuit de Virgil Calotescu. Interpretam rolul unui invalid de război. Fiul meu, Florin junior - care este priceput în profesia de actor, o iubeşte şi o practică - mi-a mărturisit că nu îi vine să creadă ce personaj am făcut, dovada cea mai bună fiind faptul că marele regizor Liviu Ciulei mi-a conferit, pentru acest rol, Premiul pentru rolul secundar. Aş putea să dau multe alte exemple de personaje care nu îmi seamănă, dar de care am încercat să mă apropii prin mişcare, glas, atitudine sau expresie. Mi-am dăruit toată viaţa acestei profesii şi o fac, în continuare, cu mare plăcere, mai ales că pentru mine singura mea ţintă este publicul. El este pulsul meu, el este oglinda mea. Eu trăiesc prin publicul meu, care m-a împins înainte. Din acest motiv, nici nu-mi vine să cred că, din 27 ianuarie, cinematograful din Cluj-Napoca îmi va purta numele.

Câţi ani credeţi că va împlini, mâine, „tânărul” actor Florin Piersic?

Nici nu-mi vine să cred că am 75 de ani. Dumneavoastră vă vine să credeţi? La Teatrul Municipal din Turda, unde a avut loc, sâmbătă, un mare spectacol, care mi-a fost dedicat, în organizarea instituţiei şi a directorului Studioului Regional de Radio Cluj, Florin Zaharescu, romancierul clujean Cornel Udrea fiind cel care a trimis toate invitaţiile, am spus publicului că în aceste zile voi face vârsta de 40 de ani de când am împlinit 35. Le doresc tuturor să mă mai iubească dacă au putere, că au pe cine iubi.     Agerpres

De mai mulţi ani, actorul Florin Piersic obisnuieste să îşi sărbătorească ziua de naştere pe scenă, la Cluj-Napoca. Astăzi, el va juca din nou, pe scena Casei de Cultură a Studenţilor, de la ora 19, în piesa „Stăini în Noapte”. Spre deosebire de anii trecuţi, Florin Piersic o va avea parteneră în piesă, în locul Emiliei Popescu, pe Medeea Marinescu, cunoscută mai ales din rolul „Mirabelei” din filmul „Maria Mirabela”, regizat de Ion Popescu-Gopo.

Florin Piersic

”Viaţa mea s-a desfăşurat pe scenă şi pe platourile de filmare, iar toate personajele interpretate de mine îmi sunt dragi, am înaintat în ani odată cu ele. În filme am fost când haiduc, când soldat, când Harap-Alb, când Preda Buzescu, când Pintea.”

„Domnul Radu Beligan s-a gândit, după ce văzut, la Paris, la Teatrul «Robert Hussein», piesa «Les Montagnes russes» de Eric Assous - titlul original al piesei «Străini în noapte», tradus astfel în limba română tocmai pentru a avea mai mult impact pentru public - să aducă piesa la Bucureşti. El a tradus-o împreună cu secretarul literar al Teatrului Naţional «Ion Luca Caragiale», Liviu Dorneanu şi mi-au oferit-o. Am primit-o pentru că mi-a plăcut. Am jucat piesa o perioadă foarte lungă - 200 de reprezentaţii - iar de o lună, noua mea parteneră de scenă este Medeea Marinescu, pe care o cunosc de când era foarte mică. Eu le-am botezat pe celelalte două surori ale ei. Tatăl Medeei Marinescu a fost operatorul multor filme în care am jucat, precum «Pintea», «Eu, tu şi Ovidiu», etc. Legătura mea profesională cu Medeea este foarte puternică, iar în timpul repetiţiilor am crezut întotdeauna că va fi bine. Nemaiputând să joc cu fosta mea parteneră din «Străini în noapte», din cauza programului său foarte încărcat, i-am propus domnului Radu Beligan - şi o spun cu mândrie -, să lucrez cu Medeea Marinescu. Într-un timp foarte scurt, Medeea a învăţat rolul şi a înţeles tot ce se petrece în piesă. Am avut deja premiera bucureşteană, la Palatul Copiilor, unde maestrul Radu Beligan a fost de faţă, iar la finalul reprezentaţiei m-a îmbrăţişat. M-a felicitat şi pentru alegerea Medeei Marinescu, ceea ce pe mine mă mulţumeşte şi mă obligă. Joc această piesă a lui Assous, de ziua mea, la Casa de Cultură a Studenţilor, cu casa închisă. Probabil, în luna februarie vom programa încă două spectacole cu «Străini în noapte» la Cluj-Napoca”.

Normal 0 false false false MicrosoftInternetExplorer4 /* Style Definitions */ table.MsoNormalTable {mso-style-name:"Table Normal"; mso-tstyle-rowband-size:0; mso-tstyle-colband-size:0; mso-style-noshow:yes; mso-style-parent:""; mso-padding-alt:0cm 5.4pt 0cm 5.4pt; mso-para-margin:0cm; mso-para-margin-bottom:.0001pt; mso-pagination:widow-orphan; font-size:10.0pt; font-family:"Times New Roman"; mso-ansi-language:#0400; mso-fareast-language:#0400; mso-bidi-language:#0400;}

Florin Piersic şi-a inaugurat cinematograful

Cinematograful „Florin Piersic” a fost inaugurat aseară, de la ora 18. Florin Piersic a ajuns la eveniment călare pe un cal alb, la fel ca celebrul personaj „Mărgelatu”. La inaugurare au fost prezenţi primarul Clujului, Sorin Apostu, directorul RADEF, Marius Iuraşcu şi regizorul Tudor Giurgiu. Cu această ocazie a fost proiectat un film care a cuprins mai multe colaje din marile roluri ale lui Florin Piersic, iar în cursul zilei de astăzi, clujenii vor putea viziona gratuit filmele „Haiducii lui Şaptecai”, „Colierul de turcoaze”, „Trandafirul galben” şi „Drumul Oaselor”.

„Lumea crede că e cinematograful meu. Mă opresc oamenii pe stradă şi-mi zic că o să fiu bogat. Nu e cinematograful meu, le răspund, e o casă de cultură. Bine, că eu o să intru gratis, dar nu e al meu”, a spus actorul Florin Piersic.

Lucrările de modernizare a fostului cinematograf “Republica” au durat o lună şi jumătate, iar sistemul de proiecţie a filmelor a fost complet reînnoit.