Românii îl sărbătoresc pe Sfântul Gheorghe. Tot ce trebuie să știi despre acesta

În cartea sa, Ghidul sărbătorilor româneşti, Irina Nicolau rezumă legenda Sfântului Gheorghe cu Împăratul Vicleţian.

Împăratul era păgân. Gheorghe îi era ginere şi, seara, desena chipul lui Isus şi i se închina. Acest gest îi atrage furia împăratului. Gheorghe fuge într-un cimitir, spre aş găsi adăpost. Vicleţian îi vrea capul. Ruga lui Gheorghe face minunea. Dintr-un mormânt iese un vârstnic şi spune: Greu somn am dormit. 600 de ani. Mirat este Vicleţian. Dar pe cât mergea spre casă, Vicleţian îi cere lui Gheorghe tot mai multe dovezi. Aşa se arată copii de 300 de ani cu părinţi de 500. Vrea mai mult. Îl încalţă pe Gheorghe cu opinci de fier şi îi dă venin să bea. Crapă pietrele pe unde trece Gheorghe. Dar, cum bea veninul, nu Gheorghe moare, ci Vicleţian, din miasmele care l-au cuprins când Gheorghe s-a apropiat.

Tot Irina Nicolau ne spune că de astăzi pînă-n Sfânt Dumitru este vara păstorilor, începutul anului pastoral. În ajun de Sf. Gheorghe se spune că de ieşi cu capul descoperit te aleargă strigoaicele pănă te lasă lat în codru. Ele, cică dorm cu trupul, dar cu spiritul umblă prin lumea largă şi se luptă cu meliţele din gospodăria omului şi fură laptele vacilor. Şi dacă ne gândim de unde a pornit viziunea strigoaicelor, putem spune că de la ceva femei ce umblă după lapte proaspăt şi-l fură şi-l prefac în laptele vacilor lor. Ca să te fereşti de aşa ceva, taie un şarpe şi pune-i în gât un căţel de usturoi, aşa te fereşti de strigoi, de femeile furăcioase.

De Sfântul Gheorghe, iarăşi, se văd flăcări deasupra comorilor. Flăcările nededate diavolului sunt albăstrui. Când le vezi, laşi semn şi vii a doua zi, când flacăra se domoleşte. De te repezi, te schimonoseşti. Oricum, orice comoară te schilodeşte, la minte sau la trup, aşa că mai bine nu te laşi ispitit.