Castelul Rakoczi-Banffy, reşedinţa unui strat social condamnat la pieire. Ce se află în spatele zidurilor castelului de la Gilău - FOTO

Sunt  600 de castele şi conace în Transilvania, unele adevărate ruine, altele în plin proces de restaurare.  În categoria castelelor aflate într-o stare avansată de degradare se află şi castelul din Gilău. Construit pentru a servi ca reşedinţă episcopală, mai apoi regală şi princiară, în perioada comunistă ajunge şcoală, iar în ultimul deceniu este lăsat în paragină. Astăzi, locul de păscut preferat al oilor.

Castelul Rakoczi-Banffy, impunător şi de dimensiuni apreciabile, se află în mijlocul localităţii Gilău, pe un deal în partea stângă a şoselei Cluj-Oradea. Castelul este înconjurat de un parc care se întinde pe o suprafaţă de 17 hectare, cu o vedere impresionantă spre Munții Gilăului.

Castelul are o veche istorie şi a ajuns la forma actuală de-a lungul mai multor sute de ani, timp în care nenumăraţii săi proprietari au mai adăugat sau modificat câte ceva. Altădată reşedinţa unor figuri nobiliare importante pentru Transilvania, castelul a ajuns, în timpul comunismului, şcoală pentru copii cu dizabilităţi, însă cel mai mult s-a degradat în cei peste zece ani, din 2002 până azi, cât a rămas neutilizat şi nepăzit. În urmă cu câţiva ani castelul a fost retrocedat, iar recent el a fost cumpărat de un investitor maghiar care intenţionează să îl repună în valoare cu fonduri europene.

Mirosuri insuportabile pe ruinele unui castru roman

În partea vestică şi nord-vestică a parcului, în urma săpăturilor arheologice din anii 1970, au fost descoperite ruinele unui castru roman. Descoperirile arheologice demonstrează  faptul că în această zonă s-a locuit încă din neolitic, dar cea mai clar prezentă a fost epoca romană, stând mărturie şi azi ruinele castrului roman, care se află în curtea castelului medieval. Mult mai târziu, în epoca feudală, pe platoul unde se află castrul roman a fost construit Castelul medieval din Gilău, atestat pentru prima dată în 1428, ca reşedinţă a episcopilor transilvăneni, iar la construcţia lui a fost folosită şi piatră din vechiul castru.

Cele patru aripi înconjoară o curte interioară mare, care ar putea fi potrivită pentru adunări mari și spectacole muzicale în aer liber. Din păcate, în prezent, curtea castelului este “cotropită” zilnic de turme de oi, mirosurile sunt insuportabile, iar în scurtul timp cât acesta este deschis publicului, trebuie să fii foarte atent pe unde calci, mizeria fiind la ea acasă. Atunci când nu se află în curtea castelului, animalele sunt lăsate să pască liber în exteriorul castelului, lăsând şi aici o mizerie de nedescris.

“Degeaba vine o persoană să se uite la un castel, trebuie să audă poveşti legate de acest castel, persoanele care se leagă de acest castel, degeaba vine să vadă un castel dacă seara nu ştie unde doarme, probabil dacă vine din străinătate are şi anumite cerinţe în ceea ce priveşte calitatea serviciilor, aceste lucruri trebuie organizate”, este de părere Farkas Andraş, din cadrului Grupului PONT, asociaţie care  a lansat sâmbătă, în cadrul proiectului ''Castel în Transilvania'', un document care prezintă starea a 300 de conace şi castele, precum şi diferite idei de punere a lor în valoare.

Loc preferat de străini

Castelul, construit în stilului Renaşterii transilvănene, are o formă dreptunghiulară, cu două nivele. Are 30 de camera. Castelul a fost o lungă perioadă casa episcopilor transilvani, în secolul XVI, iar o vreme a fost locul preferat al prințesei Isabella Zapolya, fiica regelui Sigismund al Poloniei.

De-a lungul anilor, a trecut din proprietar în proprietar, fiind pentru o perioadă reşedinţa reginei Izabella, urmând să ajungă şi în proprietatea lui Mihai Viteazu, iar vreme de mai bine de un an, soţia, împreună cu fiica şi fiul lor, vor locui aici. Din 1639, intră în posesia principelui Gheorghe Rakoczi, mai apoi ajungând proprietatea familiei Banffy.

Trece prin două incendii, iar după moartea contelui Dennis Banffy, noul proprietar îl reface, dar demolează etajul II. Al doilea etaj este îndepărtat și înlocuit cu un acoperiș înclinat imens. În 1911 castelul ajunge în posesia contesei Katherine Barcsay, născută Banffy, soţia lui Toma Barcsay. Familia l-a deţinut până în anul 1948. După al doilea război mondial, mobilierul original a fost distrus în totalitate, iar castelul este luat în proprietatea statului român, fiind utilizat de diferite instituții de stat. După anul 1972, castelul a fost folosit ca şcoală pentru copiii cu dizabilităţi până în 2002, când a fost retrocedat moştenitorului Thomas Barcsay. Acesta a vândut castelul unor investitori privaţi, care au dat ansamblul în concesiune Fundaţiei Traditio Transylvanica.

Mai întâi a fost castelul din Gilău, după care cel din Bonţida

Din 2002 clădirea în sine nu are nicio funcţiune concretă, însă grădina a constituit locul mai multor evenimente cultural de anvergură mică şi medie. Administratorii au lansat în 2015 conceptul propriu de festival al cetăţii care s-a derulat în luna octombrie.

“Şi în această stare în care se află acum castelul putem trage concluzii cu privire la funcţionalitatea anumitor încăperi. Există o încăpere a voievodului Gelu care era utilizată atunci când el venea aici. Un alt actor important a fost Rakoczi I. El a gestionat această cetate ca şi cum ar fi fost cetatea sa, deşi era proprietatea statului, el a fost cel care a ieşit la un moment dat dimineaţa pe balcon şi a spus că nu vrea să vadă ziduri în jurul lui, a decis să le demoleze pentru că i-ar plăcea să aibă o privelişte impozantă. Elementele din piatră ies în evidenţă, găsim elemente gotice, au existat asemenea bolţi în patru încăperi. Se pot vedea şi ferestre gotice, probabil reminiscenţe ale unei capele. Această curte a fost realizată la sfârşitul secolului al XIX-lea, păstrându-se într-o oarecare măsură elementele din perioada lui Rakoczi.  Castelul din Gilău a stat la baza ideii castelului de la Bonţida. Şi acesta a avut vreo patru bastioane legate cu ziduri lângă care s-au construit încăperi”, aflăm de la ghizii locali.

Ce a fost şi ce a rămas

Castelul medieval este înconjurat de ziduri înalte de piatră, cu un turn fortificat, la fiecare colț. Nu au mai rămas mult din construcţia iniţială, cu toate acestea, se pot oberva unele reliefuri de piatră într-un șemineu și câteva cornişe zidite în arcul de la poarta de est.

Planurile de dezvoltare pentru următorii 5 ani au fost construite pe două componente cheie: prima componentă se focusează pe restaurarea clădirii principale şi transformarea sa într-un centru cultural de marcă a zonei metropolitane din jurul municipiului Cluj-Napoca. În acest sens, se vor accesa fonduri europene. A doua componentă pune accent pe introducerea întregului ansamblu în circuitele de turism cultural ale zonei.