Can-can-urile Clujului interbelic: Locurile unde fetele îşi vindeau trupul. Rozsika, fata care l-a făcut fericit pe I.C. Brătianu

În trecut, străzile pe care erau bordeluri erau semnalizate cu lumina roşie a felinarelor. Tocmai de aceea, străzile cu pricina au fost botezate strada Roşie. Aşa, clienţii în căutare de plăceri carnale ştiau că la poarta cu felinar roşu găseau întotdeauna ce căutau. Prin contrast, străzile cufundate în beznă erau semnul că fetele din acele case erau serioase. Străzile de acest fel au fost botezate cu numele de strada Neagră.

Ca peste tot în lume, şi în Cluj s-a practicat din totdeauna prostituţia. De-a lungul vremii, nu s-a schimbat mare lucru în ceea ce priveşte cea mai veche profesie din lume. La fel ca acum, şi atunci unele fete îşi racolau clienţii în stradă şi practicau tarife cât un bilet la cinema, iar altele îşi ofereau serviciile departe de ochii lumii, pentru nume importante din lumea bună.

Cetăţuia, locul de amor ieftin

În Cluj, în perioada interbelică sexul pe bani puţini se practica pe Cetăţuie. Acolo prestau fetele fără şcoală, majoritatea ţigănci şi care nici nu aveau pretenţii financiare mari din partea clienţilor. Istorisirile de can-can ale Clujului spun că o partidă de amor cu fetele de pe Cetăţuie costa cât un bilet la cinema. “În perioada interbelică, pe Cetăţuie funcţionau cele mai ieftine bordeluri. În vremea respectivă, elevii de la Bariţiu (care avea sediul în actuala clădire a Universităţii Tehnice de pe strada George Bariţiu) erau ademeniţi de fetele de pe Cetăţuie. Un bilet la prestaţia lor era exact cât un bilet la prestaţia de cinematograf. Aceste istorisiri fac parte din can can-urile Clujului”, a spus profesorul de istorie Vladimir Bogosavlievici în cadrul unui tur ghidat în centrul oraşului, organizat la sfârşitul săptămânii trecute.

“Studenta” lui I.C. Brătianu

Dacă pe Cetăţuie se vindeau ieftin fetele, exact opusul era pe actuala stradă Inocenţiu Micu Klein. Aici nu ajungea oricine. Fetele îşi vindeau trupul doar celor din lumea bună, celor cu bani şi funcţii. Istorisirile despre lumea mondenă a Clujului interbelic spun că I.C. Brătianu avea o “studentă” pe la care trecea ori de câte ori venea la Cluj. “Fosta casă Panaiot (aşa îl chema pe proprietar) era “o facultate de filosofie”, dar era pe plată. Aici (pe strada Inocenţiu Micu Klein – n.red.) erau locurile cele mai scumpe de prostituţie din Cluj, aici erau cele mai scumpe bordeluri. Fetele practicau nişte preţuri de trei salarii medii pe economia interbelică. Nu îşi permitea oricine să meargă”, a povestit profesorul de istorie în timpul turului ghidat.

“Se spune că premierul nostru interbelic, I.C. Brătianu făcea aici “meditaţii” cu o domnişoară de etnie maghiară, Rozsika i se spunea. Când venea la Cluj în vizită dădea “meditaţii” cu această domnişoară”, a mai spus Vladimir Bogosavlievici.

Strada Florilor, echivalenta străzii Roşii din alte oraşe

Dacă în alte oraşe, străzile cu bordeluri şi cu fete care vindeau amor se numeau strada Roşie, la Cluj, strada se numea strada Florilor. “Strada aceasta era numită strada Grâului sau a Florilor, dar nu se referea la florile propriu zise, ci la fetele de la "Conservator", "Filosofie", "Litere". Aici practicau prostituţia doar fetele care aveau liceu. Celelalte, fără şcoală, erau pe Cetăţuie. Acolo plata pentru prestaţie echivala cât un bilet de film în perioada interbelică”, a explicat profesorul de istorie.

80 de bordeluri, înregistrate oficial

În perioada interbelică, profesorul Dominic Stanca a fost cel care a făcut o statistică a bordelurilor şi prostituatelor din Cluj. 80 de bordeluri şi 200 de prostituate, cu acte în regulă prestau în acea perioadă. Vârsta fetelor era între 18 şi 30 de ani, vârsta legală la care îşi puteau începe activitatea fiind 17 ani.

Profesorul Bogosavlievici a menţionat că fiecare fată care îşi vindea trupul pe bani avea un carneţel în care erau notate toate bolile. Dacă în alte oraşe din ţară, prostituatele sufereau destul de des de sifilis, în Cluj blenoragia era mai des întâlnită.

Tinerele care ofereau amor pe bani erau şi subiectul unor reclamaţii şi plângeri ale puritanilor. “În acea perioadă erau plângeri din partea puritanilor din cauză că prostituatele consumau alcool şi făceau tot felul de glume cu trecătorii”, a menţionat Bogosavlievici.

Bordelurile, interzise de ziua lui Stalin

Potrivit profesorului clujean, în 1930 s-a promulgat o lege sanitară cre interzicea bordelurile, dar numai calitatea de patron era incriminată, nu şi activitatea bordelului. Prostituata trebuia să se înregistreze separat şi să plătească impozit.

Dacă în perioada interbelică, bordelurile au fost în floare, sfârşitul lor a venit în 21 decembrie 1949 de ziua lui Stalin. La acea dată au fost interzise bordelurile, activitatea fiind considerată ilegală.

Prostituţia s-a mutat în fabricile de textile

Vladimir Bogosavlievici a explicat că în perioada comunistă, după desfiinţarea bordelurilor, prostituatele au fost mutate în fabricile de textile, dar multe au ajuns  mari doamne prin căsătorie.

În timpul comunismului, se spune că vânzătoarea unei tutungerii din Piaţa Muzeului era un fel de matroană. Tot în acea perioadă, în anii ’80, prostituate “neoficiale” erau la Hotelul Continental şi la Belvedere.