Povestea unei fotografii. Cum se coafează imaginea politicienilor în „presa” prietenoasă - FOTO

Specialiștii în comunicare și imagine foto-video spun că poza este cel puțin suspectă, dacă nu chiar „aranjată”.

Întâi de toate, unghiul din care a fost făcută fotografia este undeva deasupra, ceea ce sugerează fie o persoană aflată într-o poziție similară (călare pe umerii cuiva), fie o poză făcută cu telefonul deasupra capului (fără a avea vizibilitate asupra ecranului); în ambele situații ar fi deosebit de dificil de obținut o imagine clară, perfect focalizată asupra feței primarului. Sau un fotograf-amator cu un noroc deosebit.

Un alt argument invocat de cei care au analizat poza este înghesuiala și permanenta mișcare a publicului, inclusiv a subiectului; de asemenea dificil de obținut o fotografie perfect focalizată cu un dispozitiv neprofesional când toată lumea sare, se înghesuie, înghiontește etc. Sau un noroc chior...

Un alt argument este lipsa de reacție a celor din apropiere, care par să nu bage în seamă faptul că primarul este fotografiat într-o situație neobișnuită; de fapt, parcă nici nu ar fi remarcat prezența primarului în mijlocul mulțimii. Popular, comunicativ, el ar fi atras atenția publicului și, într-o altă situație, poate chiar ar fi glumit cu „fotograful” pe seama interesului pe care l-a stârnit.

Interesant este de asemenea faptul că există o singură fotografie, nici foarte bună, dar departe de a fi proastă, fapt care ridică întrebarea dacă și de ce niciunul dintre cei de față nu l-a mai fotografiat pe primar?! De ce? Dacă poza ar fi fost „opera” unor paparazzi, aceștia ar fi exploatat mult mai comercial subiectul, urmărind amănunte de genul controlului corporal la intrare, ce băutură preferă primarul sau soția sa, dacă se țin de mână sau se sărută, ori cu cine se salută, întâlnesc, vorbesc... De ce o singură poză?

Specialiștii sugerează că fotografia ar fi putut fi făcută cu acordul primarului, poate chiar de o persoană apropiată, cu intenția de a fi distribuită pe rețelele sociale. Posibil regizată? De ce nu, arată analiștii, care subliniază riscurile: putea să se facă de râs, scăpându-și soția de pe umeri... Ar risca primarul fără să fie sigur că îi iese „mișcarea”? Probabil că nu! Ar fi fost, amintesc analiștii media, un spectacol la fel de viral precum căderea în gol la emisiunea lui Andrei Gheorghe. Care l-a făcut, ce-i drept, celebru la nivel național pe politicianul clujean.

Autorul asumat al fotografiei, revista QMagazine, este patronată de Floriana Jucan, jurnalistă cu un nume bine-cunoscut în mediile comunicatorilor politici din România, care a fost intens legată, fără dovezi însă, de acțiuni ale serviciilor secrete.

În anul 1996, Floriana Jucan a devenit amanta ambasadorului elvețian Jean-Pierre Vettovaglia. Relația lor a fost rapid descoperită de către Departamentul Federal al Afacerilor Externe din Berna, care a decis rechemarea în țară a ambasadorului. Presa străină a interpretat legătura celor doi drept o tentativă de spionaj din partea statului român. Detalii aici

Faptul că fotografia a umplut rapid newsfeed-urile românilor nu e decât în avantajul primarului, un politician cunoscut pentru apetența pentru show (cosește iarba, dirijează fanfara din Parc, conduce tramvaiul sau dă cep butoaielor la festivalul berii) și voturi.

Mai mult, toată presa a alocat spații generoase fotografiei. Dar presa locală a sărit pârleazul, publicând adevărate ode la adresa popularului gest. Poate nu întâmplător, în topul limbilor aplicate s-au aflat Ziua și Radio Impuls, patronate de Rareș Bogdan, respectiv Decebal Cotoc, doi dintre abonații la favorurile primarului.

Cotoc este, de altfel, un abil PR-ist, autorul-moral al premiului acordat în 2004 la Galele Media candidatului PSD la Primăria Cluj-Napoca „Vă mulțumim că existați, domnule Ioan Rus!”

Un gest normal pentru un om obișnuit este total contraindicat unui personaj public, care este întotdeauna „suspectat” că urmărește un câștig de imagine, afirmă comentatorii politici. (D.P.)