Şerban Ţigănaş, preşedintele Ordinului Arhitecţilor din România: ”Cuţitul e demult la os şi a trecut şi prin os”

Situaţia critică în care se află patrimoniul construit, situaţie cauzată de demolările nejustificate, abandonul deliberat sau intervenţiile abuzive, a declanşat un dialog între Ordinul Arhitecţilor din România (OAR) şi Ministerul Culturii, în iulie 2016, pentru deblocarea si remedierea acestei stări de fapt. OAR a adresat o scrisoare deschisă premierului României privind posibilele măsuri de deblocare si optimizare a cadrului de protecţie a patrimoniului, conform Strategiei de Apărare Naţională din aprilie 2016 care recunoaşte patrimoniul ca obiectiv de interes naţional alături de alte aspecte esenţiale precum securitatea, sănătatea sau educaţia.

Interviul pentru Mediafax cu Şerban Ţigănaş, Preşedintele OAR, arată cât de importante sunt arhitectul şi patrimoniul naţional în România.

Reporter: De fapt, de ce arhitecţii nu-s luaţi în seamă în România? Ce cultură lipseşte?

Şerban Ţigănaş: Arhitecţii nu sunt luaţi în seamă în România pentru că anii de comunism i-au şters din categoria ”claselor conducătoare”, neavând datele ideologic corecte ale proletariatului disciplinat, subordonat partidului unic. În prezent partidul nu mai este unic, dar nici departe de asta nu suntem, iar independenţa în gândire şi discursul polemic şi creativ al arhitectului este un coşmar pentru cei care s-au înrolat în logica disciplinei de partid. Cum instituţiile au fost politizate, această disciplină a penetrat capilar domeniul public, în care arhitecţii puternici şi responsabili sunt indezirabili. E nevoie de buni executanţi şi se pare că ne e greu să fim aşa ceva. Altă cauză a absenţei arhitecţilor din procesele de decizie suntem noi înşine şi concurenţa neloială inevitabilă în societatea din care facem şi noi parte. Lipseşte cultura construirii atât din perspectiva înţelegerii necesităţii unor procese complexe care să conducă spre decizii cât şi din perspectiva capacităţii de evaluare critică a rezultatelor. Noi suntem în epoca ctitoriilor, a liderilor din administraţie cărora li se atribuie toate realizările. Mai lipseşte o înţelegere a ceea ce însemnă de fapt a fi în serviciul public, adică funcţionar în administraţie, care e altceva decât să fi stăpân pe un domeniu, cum apare din comportamentul multor servitori publici.

Reporter: De ce acum v-a ajuns cuţitul la os şi aţi scris premierului?

Şerban Ţigănaş: Cuţitul e demult la os şi a trecut şi prin os, protecţia patrimoniului fiind în faliment consolidat, dacă pot spune aşa. Am scris acum premierului pentru că suntem de părere că acest guvern a dat semnale bune în sensul deschiderii spre colaborare, mai ales prin Ministerul Culturii şi dorim să catalizăm o situaţie favorabilă dar să ne şi ataşăm suportul necesar al opiniei publice.

Reporter: De ce ar trebui societatea să fie conştientă de revendicările OAR?

Şerban Ţigănaş: Ordinul Arhitecţilor din România a fost creat prin lege pentru a organiza o profesie de interes public prin rezultatele ei construite. Fără suportul societăţii vocea noastră nu poate fi suficientă şi de aceea suntem extrem de interesaţi de parteneriatele care se nasc pentru în diferite scopuri legate de arhitectură şi fenomenele construirii. Ceea ce e important e că tocmai acum se naşte un astfel de parteneriat cu Ministerul Culturii, tocmai pentru a încerca pe termen lung să ieşim prin colaborare din acest faliment al conservării patrimoniului, de care vorbeam. Pe termen scurt ne oferim resursele, în special umane, pentru a interveni acolo unde statul a eşuat în a îşi asigura competenţele de care are nevoie în cadrul proceselor legate de protecţia patrimoniului imobil. Voluntariem.

Iată scrisoarea deschisă adresată Prim-Ministrului Dacian Julien Ciolos de către OAR

Ca urmare a situaţiei critice în care se află patrimoniului construit, situaţie cauzată de demolările nejustificate, abandonul deliberat sau intervenţiile abuzive, Ordinul Arhitecţilor din România (OAR) a acceptat invitaţia la dialog iniţiată de Ministerul Culturii, din luna iulie 2016, pentru deblocarea şi remedierea acestei stări de fapt.

Semnalăm cu această ocazie cauzele, respectiv practicile majore, care din punctul nostru de vedere au favorizat situaţia actuală, blocând demersul de protecţie a patrimoniului şi, prin influenţă, calitatea spaţiului urban:

Lipsa unor politici publice coerente de protecţie şi integrare a patrimoniului precum şi carenţe legislative, cu impact negativ asupra identităţii comunităţilor şi a cadrului construit.

Lipsa interesului factorilor de decizie în a rezolva problema subdimensionării resurselor umane şi financiare precum şi a deprofesionalizării celor dintâi în cadrul instituţiilor cu atribuţii de protecţie a patrimoniului care a condus la calitatea slabă a proiectelor şi acţiuni ilegitime asupra patrimoniului, îngreunarea până la blocare, a procesului de autorizare, supra-reglementările precum şi discrepanţa între avizele Direcţiilor de Cultură şi autorizaţiile emise de administraţia publică locală, presiuni şi conflicte de interes pentru obţinerea avizelor din partea Ministerului Culturii sau a serviciilor acestora, rămase fără suport juridic şi forţă de decizie.

Patrimoniul cultural este o resursă neregenerabilă a cărui gestiune adecvată poate îmbunătăţi semnificativ calitatea vieţii urbane din România. În acest sens, propunem deschiderea unor discutii axate pe următoarele probleme:

Necesitatea consolidării activităţii instituţiilor care se ocupă de protecţia patrimoniului, prin bugetarea corespunzătoare a aparatului de stat - obiectiv pe termen scurt

Deblocarea de urgenţă a situaţiei avizării în cadrul Direcţiilor pentru Cultură şi profesionalizarea corespunzătoare a acestora - obiectiv pe termen mediu.

Stabilirea unor politici publice asumate de protecţie a patrimoniului prin optimizarea legislaţiei şi extinderea activităţii în sensul documentelor internaţionale la care România a aderat, nu doar declarativ, ci şi prin măsuri concrete - obiectiv pe termen lung.

În acest sens propunem:

rediscutarea procesului de descentralizare iniţiat de Guvern, care doreşte transferarea competenţelor Direcţiilor de Cultură de sub jurisdicţia Ministerului Culturii în subordinea Consiliilor Judeţene

soluţii de îmbunătăţire a dialogului şi colaborării interministeriale.