Noi dezvăluiri, la Cluj, despre Revoluția din 1989. Agenți ai serviciilor de informații maghiare implicați

El a declarat că în acele momente au acționat în România 40 de agenți din Ungaria, care i-au oferit informații generalului Victor Atanasie Stănculescu și care l-au protejat și pe episcopul Laszlo Tokes.

'Premierul ungar de atunci mi-a spus că a trimis 40 de agenți maghiari în Transilvania, era foarte preocupat de ce urma să facă Ceaușescu. Agenții maghiari au avut un centru de telecomunicații în România, prin care i-au ascultat pe cei de la Securitate și Ceaușescu era preocupat de faptul că dintre agenții de securitate sunt agenți dubli. Au fost trei echipe care l-au păzit pe Laszlo Tokes, de aceea n-a murit. Au încercat să-l omoare, dar n-au reușit', susține Arpad Szoczi.

El crede că în mulțimea adunată la Timișoara în acele zile erau agenți de informații ai mai multor țări. 'Părerea mea e că în mulțime erau agenți secreți ai diferitelor state, sovietici, maghiari, români, care au provocat. (...) În Securitate era cel puțin un agent dublu, care lucra și pentru FBI, știu acest lucru pentru că le dădea americanilor fotografii perfect realizate, în vremea în care nu erau scanere', susține Szoczi.

Afirmațiile sale sunt susținute și de declarațiile lui Nemeth Miklos, premier al Ungariei în perioada 23 noiembrie 1988 — 23 mai 1990. 'Ungaria a folosit toate măsurile posibile pentru a fi sigură că regimul lui Ceaușescu va cădea. (...) Când a izbucnit revoluția populară pornită de Laszlo Tokes împotriva regimului lui Ceaușescu, din acel moment am știut că se întrezărea sfârșitul lui Ceaușescu. Numai că nu știam că îl vor executa. (...) Generalul român Stănculescu a tras inițial în demonstranții din Timișoara, însă când a simțit că se schimbă cursul, a schimbat bărcile. (...) Agenții serviciului secret maghiar au fost în stare să-i dea lui și armatei informații importante despre unde se afla Securitatea. Am fost în stare să urmărim toate mișcările securității, trăgând cu urechea la conversațiile lor. Informația am trimis-o generalului Stănculescu. Poate e mai bine să vorbim mai puțin despre aceasta', a afirmat, în interviu, Nemeth Miklos.

Autorul cărții, dar și fostul premier ungar vorbesc și de relațiile foarte tensionate care erau în 1989 între România și Ungaria, afirmând că putea să izbucnească inclusiv un conflict militar între cele două țări.

Citând un document din arhivele secrete ungare, autorul susține că în decembrie 1989, prin intermediari arabi, au fost aduse la unitatea militară din Florești, de lângă Cluj-Napoca, șapte rachete chinezești cu rază de acțiune de 500 de kilometri, a căror țintă era, probabil, Ungaria, în special centrala nucleară de la Paks.

În interviul acordat lui Arpád Szoczi, fostul premier Nemeth Miklos confirmă informația și spune că Ungaria era pregătită să riposteze.

'România ne-a amenințat constant. În iulie 1989 am participat la ultima întâlnire majoră pentru liderii politici în legătură cu Pactul de la Varșșovia, care a avut loc în București. Sunt mândru că în acea zi liderul Nicolae Ceaușescu m-a numit 'mister'. Pe toți ceilalți îi numea tovarăși. (...) Știam de planurile lui, de fiecare pas amenințător. Dar securitatea noastră militară a implementat contramăsurile necesare. Dacă România ar vrea să lanseze rachete și erau tehnic în stare de asta, din păcate, atunci rachetele ar fi aterizat pe ambele părți ale frontierei și ar fi dus cu siguranță la tragedii umane, pentru că scopul principal ar fi să lovească instalația centralei nucleare din Paks. Putea să fie o catastrofă nucleară în Europa centrală. Dar noi am făcut totul din punct de vedere militar. Dacă rachetele erau lansate, le-am fi doborât în aer. Așa că am fost foarte bine informați în privința României. De fapt, amenințările lui Ceaușescu au fost degeaba, deoarece atât timp cât Gorbaciov nu l-a susținut, Ceaușescu era în bătaia vântului', afirmă, în interviu, Nemeth Miklos.

Pe de altă parte, autorul prezintă în carte și o tentativă a unor politicieni din Ungaria, în 23 decembrie 1989, de a recâștiga Transilvania, cu ajutorul unor unități de voluntari înarmați, lucru care n-ar fi fost agreat de premierul ungar.

'În timp ce soarta Ceaușeștilor era deja clară, câțiva politicieni energici din Forumul Democrat Maghiar, care se gândeau că acesta este momentul oportun pentru a marca un eveniment istoric, aveau planuri mult mai mărețe. Cu alte cuvinte — ca ungurii să-și recapete teritoriul pierdut, Transilvania', susține, în carte, Arpad Szoczi.

Potrivit autorului, premierul Nemeth l-a delegat pe consilierul său Jenei Gyorgy să discute cu respectivii politicieni, consilier care ulterior a fost intervievat de Szoczi.

'Am fost foarte la obiect, spunându-le că nu va exista nicio recâștigare a Transilvaniei. Le-am spus că moartea unui singur maghiar ar fi prea mult. Și așa s-a încheiat. Erau iresponsabili, pentru că cei din Transilvania ar fi plătit cu viața. Ideea trupelor de voluntari era de asemenea nerealistă. În primul rând, acei voluntari ar fi necesitat trei luni de antrenament. E ca și cum ai trimite cruciați neînarmați, care ar fi masacrați de otomani', povestește Jenei, potrivit autorului cărții.

Cartea "Timișoara — Adevărata poveste despre revoluția română" a apărut în 2014, la editura Partium din Oradea, iar autorul Arpad Szoczi spune că aceasta se bazează pe declarații ale celor intervievați și pe documente din arhivele Securității (11 vizite la CNSAS în București) și din arhivele Serviciului Secret Maghiar (9 vizite la Történeti Levéltár din Budapesta).