Tot românul se pricepe la fotbal şi la Roşia Montană

„Roşia Montană este un proiect multiplu cu numeroase faţete, care a stârnit o serie de controverse. Am ajuns să spun că la ora actuală tot românul se pricepe la fotbal şi la Roşia Montană. Practic, s-a ajuns ca toată lumea să-şi dea cu părerea”, a afirmat academicianul Răzvan Theodorescu, actual secretar general al Asociaţiei Internaţionale de Studii Sud-Est Europene (UNESCO) şi fost ministru al Culturii şi membru în Grupul Independent pentru Monitorizarea Patrimoniul Cultural din Roşia Montană (GIMPCRM).

 

Potrivit academicianului, în ultimii 11 ani s-a derulat la Roşia Montană cel mai vast proiect de arheologie, pe care statul român nu l-ar fi putut susţine financiar. „Roşia Montană merită cercetarea şi îl felicit pe această cale pe ministrul (Culturii - n.r.) Kelemen Hunor pentru decizia de a permite descărcarea de sarcină arheologică din Cârnic”, a subliniat Răzvan Theodorescu,  cu ocazia lansarii raportului “Patrimoniul cultural din Rosia Montana - Stare de fapt si perspective reale”.

„Cel mai rău scenariu pentru patrimoniul din Roşia Montană este ca lucrurile să rămână aşa cum sunt acum. Dacă nu se intervine, obiective valoroase de patrimoniu vor fi definitiv pierdute. Soluţia pentru această localitate este să păstrăm bunurile de patrimoniu reprezentative şi utile, dar fără investiţia propusă de RMGC patrimoniul de la Roşia Montană este în real pericol de dispariţie”, a declarat cu această ocazie şi acad. Ioan Aurel Pop, profesor universitar la Facultatea de Istorie din Cluj-Napoca, membru al GIMPCRM.

“Roşia nu este o Elveţie impecabilă”

Cu ocazia lansării acestui raport, specialiştii au ţinut să menţioneze că restaurarea este un prim pas esenţial către asigurarea premiselor dezvoltării localităţii pe termen lung, şi după încheierea proiectului industrial. „Acum, Roşia Montană nu este o Elveţie impecabilă, un paradis care va fi distrus, aşa cum de multe ori s-a spus în ultimii ani. În realitate, zona este marcată de probleme sociale, de lipsa infrastructurii şi a utilităţilor publice şi de absenţa oportunităţilor economice”, a declarat conf. univ. dr. Florin Anghel, de la Universitatea Ovidius din Constanţa. “Singura soluţie este un parteneriat între stat, comunitatea locală şi compania minieră, care să conţină măsuri graduale menite să transforme zona într-o adevărată atracţie turistică. E nevoie de infrastructură, utilităţi şi deprinderi profesionale care să permită exploatarea turistică a patrimoniului pe termen lung. Fără investiţia companiei miniere, acest lucru este imposibil. Spre exemplu, încercarea de transformare a Văii Jiului în zonă turistică s-a soldat cu un mare eşec, tocmai din lipsa fondurilor şi a unor programe concrete”, a adăugat Florin Anghel.

“Roşia Montană este un monument important, dar trebuie să ţinem seama de anumite ierarhii. Toată lumea a auzit despre ce s-a întâmplat la Sarmizegetusa, care e cel mai important monument dacic, aflat sub protecţia UNESCO. Cu toate acestea, nişte oameni iresponsabili au distrus treizeci de metri din zidul cetăţii pentru a costrui o parcare. Acolo s-a întâmplat o catastrofă, faţă de care nimeni nu ia atitudine, au fost doar nişte voci izolate. Dar se face atâta caz de Roşia Montană”, a subliniat acad. Alexandru Vulpe, preşedintele Secţiei de Arheologie şi Ştiinţe Istorice a Academiei Române.

Arheologia are nevoie de resurse

Experţii au ţinut să clarifice şi alte percepţii discutabile, care s-au vehiculat în ultimii ani, în legătură cu patrimoniul din Roşia Montană.

“La Roşia Montană doar o mică parte a localităţii va fi afectată de proiectul industrial. Partea care va fi prezervată este mult mai importantă – spre exemplu, galeriile relevante, rămăşiţele de clădiri antice şi artefactele unice descoperite în zona Dealul Carpeni, suprafaţă şi subteran, vor fi conservate in situ, în cadrul unui parc arheologic, aşa cum se procedează în ţările cu bugete semnificative pentru patrimoniu”, a precizat prof. univ. dr. doc. Nicolae Gudea, de la UBB Cluj.

“Suma prevăzută de compania minieră pentru a fi investită în patrimoniu – 70 de milioane de dolari – este fără precedent în România, în condiţiile în care, spre exemplu, anul acesta statul român a alocat pentru cercetări arheologice 240.000 de lei, adică mai puţin de 70.000 de dolari. Simpla comparaţie între cele două cifre spune totul”, a afirmat şi acad. Alexandru Vulpe.