monitorulcj.ro Menu
Actualitate

Aşteptare lungă până la prima pensie

Clujenii care se pensionează au de aşteptat câteva luni bune până să le intre în buzunare primii bani.

 

Proaspeţii pensionari clujeni se confruntă cu o situaţie pe cât de hilară, pe atât de amară pentru cei care o simt pe propria lor piele.

Pe când să stea şi ei liniştiţi pe la caselele lor, în aşteptarea primei pensii, pe care au calculat-o şi împărţit-o până la ultimul bănuţ – asta pentru bloc, asta pentru medicamente, asta pentru mâncare, asta pentru aia mică a lui fii-mea – se trezesc că trebuie să aştepte o bună perioadă din momentul în care dosarul lor, cu toate actele în regulă, a ajuns la Casa Judeţeană de Pensii Cluj, şi până când pot benecifia efectiv de banii pe care statul îi acordă după o viaţă de muncă. De vină este legislaţia care se schimbă după cum bate vântul, fapt care întârzie munca celor de la Casa Judeţeană de Pensii şi implicit, banii care trebuie să ajungă la pensionari.

Disperare

Monitorul a stat de vorbă cu Zuza Egry, fost cadru didactic la un liceu din Cluj-Napoca, care este în momentul de faţă într-o situaţie destul de disperată. „Sfârşitul anului şcolar a coincis pentru mine cu ieşirea la pensie. Am început să îmi întocmesc dosarul, cu toate actele necesare de la şcoală şi de pe unde am mai lucrat lucrat, tocmai ca să nu prind perioada concediilor, când lumea lipseşte şi totul merge mai greu. Am alergat degeaba, cu o serie de acte m-au întors de la Casa de Pensii înapoi, că nu sunt bune şi mi-au spus să nu mă grăbesc foarte tare, că oricum am de aşteptat câteva luni bune până să văd primii bani. Că durează mult până se eliberează decizia de pensionare de la ei şi că, după aceea, mai durează cel puţin o lună până să îmi intre bani lichizi în cont. La un simplu calcul am ajuns la concluzia că din momentul din care eu nu mai iau salar de la şcoală şi până să îi iau efectiv pe cei de pensie, trec cel puţin trei luni. În acest timp nu am nici un venit, din ce trăiesc, din datorii? Şi pe alea cum le dau înapoi? Problema este că se întârzie mult prea mult virarea banilor, este peste puterea de suportabilitate la un pensionar care trăieşte la ora actuală în România. Practic, oricât ai încerca, nu poţi să faci legătura între cele două venituri. Chiar suntem bătaia de joc a tuturor”, a povestit cu amărăciune doamna Zuza. La ora actuală, fostul cadru didactic a reuşit să obţină un card de credit de la o bancă, cu care îşi poate face cumpărăturile de strictă necesitate. „Îmi cheltui pensia în avans”, a adăugat ea.

Replica Casei de Pensii

Reprezentanţii Casei Judeţene de Pensii Cluj au recunoscut că s-au înregistrat întârzieri la acordarea deciziei finale pentru acordarea pensiei, mai ales la începutul anului, când legislaţia s-a schimbat din nou, programele mergeau greu şi oamenii au trebuit să aştepte mai multă vreme până să ajungă banii la ei. Totuşi, potrivit lui Vasile Dolean, director executiv al Casei Judeţene de Pensii Cluj, situaţia este acum „aproape rezolvată”.

„Da, este adevărat, au existat întârzieri, dar în momentul de faţă, încercăm să ţinem situaţia sub control, în sensul în care tratăm drept prioritare toate dosarele noi care ne vin. Deci, din momentul în care dosarul complet a ajuns la noi, ne străduim ca în maxim 45 de zile să emitem decizia, iar de acolo încolo mai trece o lună până când pensionarul va primi efectiv banii. Bine, acum este şi perioadă de vară, nu se lucrează la capacitate maximă, dar încercăm să rezolvăm cât mai repede cazurile care ne vin. Ştiu că este greu pentru majoritatea pensionarilor aflaţi în această situaţie, dar asta este. Mai mult nu avem cum să grăbim lucrurile şi legislaţia stufoasă este de vină în acest caz. Întârzieri vor mai exista, dar numai la dosarele cu modificări şi adăugiri de venituri, care necesită mai multe acte în plus”, a explicat situaţia Vasile Dolean.

Astfel, una peste alta, proaspeţii pensionari nu pot face nicicum „legătura” între ultimul salar şi prima pensie: o perioadă până e gata dosarul, încă minim 45 de zile până la decizie (dacă nu cumva e perioada concediilor), apoi încă o lună dacă nu cumva întârzie şi poştaşul şi uite aşa trece timpul fără bani de medicamente sau de mâncare. Iar asta după zeci de ani de zile de muncă şi contribuţii la stat.