Cum a încercat Boc să fenteze legea în problema plăcuțelor bilingve. A prezentat datele unui recensământ care NU A EXISTAT NICIODATĂ

Tribunalul Cluj a motivat sentința pronunțată în 21 februarie prin care a obligat primarul municipiului Cluj-Napoca să monteze la intrările/ieșirile din oraș plăcuțe bilingve Cluj-Napoca/Kolozsvar.

Asociaţia Minority Rights Cluj-Napoca a început în 2015 procesul prin care a cerut Tribunalulul Cluj să îl oblige pe primarul Emil Boc să amplaseze inscripţii şi în limba maghiară la intrările în municipiu.

În apărare, primarul Emil Boc a susținut că obligativitatea amplasării de plăcuțe bilingve nu există în Cluj-Napoca, deoarece nu este îndeplinită condiția pragului minim de 20% din ponderea cetățenilor aparținând minorității maghiare și că singura autoritate care are competență de a se pronunța cu privire la cererea Asociației Minority Rights este Consiliul Local.

Mai mult, el a susținut că instanțele de judecată nu se pot pronunța asupra oportunității unei acțiuni sau alta a unei administrații publice locale.

Recensământul care nu există

Emil Boc s-a folosit în apărare de datele obținute de la Institutul de Statistică din 2001 unde se preciza că ponderea populației de etnie maghiară era de 18,96%.

"Potrivit datelor recensământului din anul 2011, populația de etnie maghiară din municipiul Cluj-Napoca este de 15,7% din totalul populației municipiului, rezultă că la această dată nu sunt îndeplinite condițiile legale stabilite de Legea 215/2001 (Legea Administrației Publice Locale) pentru amplasarea plăcuțelor oficiale bilingve în limba română și în limba maghiară, la intrările și ieșirile tuturor drumurilor publice ale municipiului Cluj-Napoca. Mai mult, din cuprinsul unei adrese care a fost emisă de Institutul Național de Statistică rezultă împrejurarea că la data intrării în vigoare a Legii 215/2001 ponderea populației de etnie maghiară la nivelul municipiului Cluj-Napoca era de 18,96%, deci sub pragul legal de 20%. Exprimarea voinței în sensul montării unor plăcuțe bilingve este, potrivit legii, atributul exclusiv al Consiliului Local, iar refuzul administrației publice nu poate fi cenzurat de instanța de judecată decât sub aspectul legalității și nicidecum sub aspectul oportunității, care constituie apanajul exclusiv al administrației publice", a susținut Boc.

Primarul a mai spus că, în prezent, se află oricum în implementare un proiect de amplasare a unor semnalizări multilingve ale intrărilor în oraș în cinci limbi de circulație internațională.

ONG-urile care au intervenit în proces, pe lângă Asociația Minority Rights, au arătat în fața instanței că mărimea comunității maghiare  – 50.000 de persoane – este suficientă pentru justificarea realizării plăcuțelor bilingve. Mai mult, aceștia au solicitat și inscripționarea denumirii germane Klausenburg, având în vedere că aceasta este una dintre denumirile istorice ale orașului.

"Neamplasarea indicatoarelor oficiale în limbile română, maghiară și germană reprezintă negarea caracterului multi și intercultural al orașului, iar refuzul amplasării indicatoarelor oficiale multilingve este un act de intoleranță și discriminare expresă din partea autorităților locale față de clujenii care au ca limbă maternă limba maghiară sau limba germană", au arătat ONG-urile la proces.

În apărare, ONG-urile s-au folosit și de o prevedere a Legii 215/2001 recent modificată în sensul în care obligativitatea amplasării de plăcuțe bilingve acolo unde ponderea cetățenilor aparținând unei minorități naționale este de peste 20% există și atunci când, din diferite motive, ponderea acestor cetățeni scade sunt procentul prevăzut de lege.

Cum a demontat instanța apărarea lui Boc

Judecătorii Tribunalului Cluj i-au demonstrat lui Boc că datele folosite de el, potrivit recensământului din 2001, nu există, pe simplu motiv că în acel an nu s-a organizat niciun recensământ.

"Ponderea cetățenilor aparținând minorității maghiare și germane trebuia determinată prin raportare la recensământul efectuat în 1992 și nu la recensământul aferent anului 2002, deoarece datele recensământului organizat în 2002 nu erau încă disponibile când a intrat în vigoare Legea 215 în 2001. Datele oficiale ale Institutului Național de Statistică arată că la nivelul anului 1992 populația de etnie maghiară avea o pondere de 22,77%, iar cea de etnie germană de 0,34%. Mai mult, adresa depusă de primar în probațiune de la Institutul Național de Statistică unde apare ponderea de 18,96% prezintă erori deoarece în 2001 nu s-a efectuat niciun recensământ oficial în România, organizat potrivit legii. Nici apărarea primarului în sensul că la nivelul anului 2015 există în implementare un proiect de amplasare a unor semnalizări multilingve ale intrărilor în oraș în cinci limbi de circulație internațională nu prezintă nicio relevanță juridică în cauză. Singurul recensământ organizat potrivit legii și care putea fi avut în vedere de autoritățile administrației publice locale este cel aferent anului 1992, când ponderea populației de etnie maghiară era de 22,77%, așadar superioară ponderii de 20% prevăzută de lege. Faptul că până la aducerea la îndeplinire a obligațiilor legale procentul respectivei populații scade sub limita minimă legală nu afectează dreptul minorității, deja recunoscut prin lege, de a amplasa aceste plăcuțe. În caz contrar, ar însemna că din culpa autorității care dă dovadă de pasivitate sau refuz nejustificat, să fie înlăturată aplicarea unor norme care recunoșteau anumite drepturi unor minorități, conduită care într-o ordine juridică firească nu poate fi acceptată", se arată în motivarea Tribunalului Cluj.

Judecătorii clujeni mai arată că Primăria avea obligația să monteze acele plăcuțe încă din martie 2002.

"Trecere unui interval de mai bine de 10 ani de la acel moment nu înlătură pentru prezent existența obligației, indiferent de procentul concret existent la acest moment al cetățenilor aparținând minorității naționale. Condiția existenței unui procent al cetățenilor aparținând unei minorități naționale de peste 20% din numărul locuitorilor era și este îndeplinită doar pentru populația de etnie maghiară, nu și pentru cea de etnie germană, care la recensământul din 1992 deținea o pondere de 0,34% mult inferioară pragului de 20% cerut de legiuitor. Instanța reține faptul că aspectele litigioase nu sunt cele vizând cheltuielile materiale pe care le implică inscripționarea plăcuțelor, ONG-urile declarându-se dispuse a le suporta din fonduri proprii. Instanța obligă primarul municipiului Cluj-Napoca la inscripționarea pe aceleași tăblițe indicatoare de intrare și ieșire din localitate a denumirii municipiului Cluj-Napoca și în limba maternă a minorității etnice maghiare, respectiv Kolozvar, urmând a respinge solicitarea de obligare a primarului la inscripționarea denumirii localității și în limba germană, respectiv Klausenburg", se mai arată în documentul citat.

Reprezentanții Primăriei Cluj-Napoca au precizat că vor ataca cu recurs decizia Tribunalului Cluj.