Marele actor Marcel Iureş împlineşte astăzi 60 de ani

“Actorul întotdeauna suferă şi culmea e că el trebuie să sufere chiar atunci când suferă şi să dea impresia chiar că suferă mai tare decât că-l doare măseaua sau că i-a murit mama. E o problemă aici. Începe zona alegerii. Ce alegi, să spui că suferi din cauza durerilor personale sau pentru ca aşa ţi-a zis regizorul? Sau faci în aşa fel încât să le foloseşti pe amândouă? Asta e cel mai greu pentru un actor.E un efort imens pentru mine de a detaşa timpul contemporan, imediat următor, de timpul dramaturgic. Orice actor e un sistem din care poti să pleci şi unde poţi intra de oriunde către oriunde. Un actor practic este împreună cu el însuşi o dublură a lui”, descrie Marcel Iureş natura actorului.

Debut la Cluj, pe scena Naţionalului

Născut la 2 august 1951, la Băileşti, judeţul Dolj, Marcel Iureş a absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale” din Bucureşti (1981).

Iureş a debutat la Teatrul Naţional din Cluj, în spectacolul “Menajeria de sticlă” de Tennesse Williams, în rolul lui Tom.

Din 1980 şi până în 1991 a jucat pe scena Teatrului “L.S. Bulandra”. În 1994 a devenit actor liber profesionist. La Teatrul “Bulandra” a desfăşurat o prodigioasă activitate teatrală, iar apoi la Teatrul “Odeon”. Dintre spectacolele de teatru în care s-a remarcat, prin talentul, prezenţa scenică şi profunzimea interpretării, amintim: “Romeo şi Julieta” (1978), “Cum vă place” (1979), “Hamlet” (1985, în rolul lui Horatio), “Dimineaţa pierdută” (1986), “Merlin sau ţara pustie” (1991), “Trei surori” (1995), “Caligula” (1996, în rolul principal), “Richard al III-lea”, “O noapte furtunoasă” (1999), “Hamlet” (2000).

Din 1995, Marcel Iureş este preşedinte al Fundaţiei Cultural Artistice Teatrul Act, punând bazele primei scene independente de teatru din România.

Dintre spectacolele în care a jucat pe scena Teatrului ACT menţionăm: “Creatorul de teatru” de Thomas Bernhard (premiera absolută la 29 iunie 2001), “Ultima bandă a lui Krapp” de Samuel Beckett (2003), “Capra sau cine e Sylvia?” de Edward Albee (2007), “Acasă la tata” de Mimi Brănescu (2009), toate în regia lui Alexandru Dabija. În anul 2011, îl regăsim în două premiere: “O scrisoare pierdută” de I.L. Caragiale (Nae Caţavencu) şi un one-man show, intitulat “Absolut”, producţie a Teatrului ACT, adaptare după Ivan Turbincă de Ion Creangă, ambele spectacole regizate de Alexandru Dabija.

Actorul de film

În film, prestaţia sa actoricească este remarcabilă, creând roluri de neuitat : “Vis de ianuarie” (1978), “Punga cu libelule” (1980), “Castelul din Carpaţi” (1981), “Să mori rănit din dragoste de viaţă” (1983), “Sezonul pescăruşilor” (1985), “Domnişoara Aurica” (1986), “Cei care plătesc cu viaţa”, “Vacanţa mare” (1988), “Un bulgăre de humă” (1989), “Balanţa” (1991), “O vară de neuitat”, “Somnul insulei” (1993), “Faimosul paparazzo”, “Fii cu ochii pe fericire” (1999), “Amen” (2002, în regia lui Costa Gavras), “3 păzeşte'” (2003).

A mai jucat în lungmetrajele lui Radu Gabrea “Călătoria lui Gruber” (2008) şi “Mănuşi roşii” (premiera la 5 mai 2011).

La Hollywood

După 1995, i-au fost deschise porţile Hollywood-ului: a jucat în “Misiune imposibilă” (“Mission imposible”, 1996), alături de Tom Cruise, în “Pacificatorul” (“The Peacemaker”, 1997), împreună cu Nicole Kidman şi George Clooney, în “Războiul lui Tom Hart”, avându-i ca parteneri pe Bruce Willis şi Colin Farrell.

Premii

A fost distins, în cadrul Galelor Premiilor UNITER, la ediţiile a VII-a (1999) şi a X-a (2002), cu Premiul pentru cel mai bun actor în rolul titular, iar la ediţia a XII-a (2004) a primit Premiul pentru Excelenţă.

Animatorul mişcării teatrale independente a mai primit Trofeul pentru “Cea mai importantă personalitate a teatrului românesc” (2001), oferit de Fundaţia pentru Teatru şi Film Tofan, iar în noiembrie 2008, Marele Premiu “Flacăra”, în cadrul unei gale organizate la Teatrul Naţional Bucureşti.