Actualitate
Trei partizani anticomunişti, ucişi într-o luptă cu Securitatea în 1949, vor fi deshumaţi. Unul dintre ei era student la Cluj
Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) organizează, începând de marţi, o acţiune de deshumare a trei partizani - Ştefan Popa, Nicolae Moldovan şi Cornel Pascu -, care au murit în 1949 într-o confruntare armată cu trupe ale Securităţii.
Acțiunea de investigații arheologice de pe teritoriul comunei Cricău are drept obiectiv deshumarea și recuperarea rămășițelor pământești ale lui Ștefan Popa, Nicolae Moldovan și Cornel Pascu, care au fost uciși prin împușcare în 8 martie 1949.
"Rezistența armată anticomunistă a cunoscut o mare amploare pe teritoriul Transilvaniei, cu deosebire pe teritoriul fostelor județe Alba, Turda și Cluj. Una din aceste organizații a fost și cea condusă de către Ștefan Popa. După confruntarea armată din 4 martie 1949, de la Bistra, județul Alba, când organizația anticomunistă Frontul Apărării Naționale, condusă de maiorul Nicolae Dabija, a fost destructurată, Securitatea a întreprins o serie de acțiuni pentru capturarea partizanilor care au reușit să scape din acea înfruntare, precum și pentru arestarea tuturor celor care i-au susținut. Un obiectiv important al Securității l-a constituit anihilarea grupării conduse de Ștefan Popa, îndeplinirea acestui obiectiv căzând în sarcina Direcției Regionale de Securitate Sibiu, condusă în acea perioadă de locotenent-colonel Gheorghe Crăciun, care a coordonat personal operațiunile de pe teren. În 6 martie 1949 a fost încercuită zona Muntelui Capra, unde gruparea lui Ștefan Popa își avea baza. Partizanii au reușit să spargă încercuirea și cinci dintre ei s-au retras într-o poiană situată sub Piatra Craivii, în locul Bogoloaia. Aici, în 8 martie, partizanii au fost surprinși într-o locuință sezonieră, care se mai păstrează și astăzi cu unele modificări. A avut loc o confruntare armată, în urma căreia trei partizani au fost omorâți și doi luați prizonieri", menționează comunicatul IICMER.
Liderul grupării, Ștefan Popa, fiul de preot ortodox, a fost ofițer în Armata Regală și veteran de război. După terminarea războiului s-a înscris la Facultatea de Drept, din Cluj, unde și-a manifestat sub diferite forme opoziția față de regimul politic instaurat în țară.
"Din acest motiv, în primăvara anului 1948, a fost dat în urmărire pe țară. Pentru a scăpa de arestare, el s-a refugiat în Munții Apuseni, în zona Vârfului Capra, situat în apropiere de comuna Întregalde, unde a pus bazele unui grup de rezistență armată anticomunistă, creându-și rețele de susținere în mai multe localități din zonă. La 3 aprilie 1949, după ce a fost ucis, a fost condamnat în contumacie de Tribunalul Militar din Cluj la 15 ani de muncă silnică", se mai precizează în documentul citat.
Cea de-a doua victimă este Nicolae Moldovan, care, în timpul studiilor în Drept, la Cluj, s-a manifestat ca opozant anticomunist. Ca să evite arestarea, în august 1948 a dispărut de la domiciliu, alăturându-se lui Ștefan Popa. Cornel Pascu, fost învățător, a aderat la Organizația anticomunistă Frontul Apărării Naționale, condusă de maiorul Nicolae Dabija.
După confruntare, cadavrele celor trei au rămas pe teren vreme de mai multe zile, sub pază permanentă. Conform unor mărturii, în 13 martie, Securitatea a adus cu forța mai mulți locuitori din satele zonei ca să vadă cadavrele, iar un ofițer a ținut o cuvântare, arătând celor prezenți că toți cei care vor cuteza să se opună noului regim o să sfârșească la fel ca și cei morți.
Cadavrele au fost înhumate la începutul săptămânii următoare de către un localnic, într-o groapă comună, care a fost săpată pe marginea unui pârău aflat într-o zonă împădurită, cunoscut de oamenii locului sub denumirea de Pârăul Popii. Groapa se află nu departe de locul unde cei trei au fost uciși, nefiind niciodată marcată la suprafața solului. Locul mormântului a fost stabilit cu aproximație prin confruntări repetate cu mai mulți martori ce au fost transportați de-a lungul timpului la fața locului, fiind verificat și identificat cu precizie de echipa arheologică a institutului printr-un sondaj de teren.
"Ceilalți doi partizani care au fost luați prizonieri atunci au fost Ioan Scridon, care în septembrie 1949 a fost condamnat la moarte prin împușcare, sentință executată o lună mai târziu, și Alexandru Maxim, condamnat la muncă silnică pe viață și confiscarea averii. În 2 aprilie 1950 a fost scos din penitenciar de Securitatea din Cluj pentru cercetări suplimentare. În fapt, împreună cu alte persoane, a fost transportat undeva în județul Bistrița-Năsăud și ucis. Nu se cunoaște locul unde a fost înhumat", potrivit sursei citate.