Autorul „Trainspotting“ la Sibiu. Irvine Welsh e chiar mai cool decât ai crezut că e după ce i-ai citit cărțile

Primul eveniment care l-a avut ca protagonist în țara noastră s-a desfășurat duminică, 22 octombrie, în Club Control din București, unde autorul a citit un fragment din cartea sa, „Porno“, apoi a răspuns câtorva întrebări și a discutat cu Vlad Pojoga, doctorand la Facultatea de Litere din cadrul ULBS, Ștefan Baghiu, doctorand în cadrul ULBS, critic literar și poet, și Andra Matzal, traducătoarea lui în română.

Cum Welsh este o prezență vie și dinamică, evenimentul a fost mai mult ca o discuție relaxată cu un apropiat, confortabilă, amuzantă, ceea ce s-a văzut și din reacțiile publicului, care a fost entuziasmat și energic, mai degrabă ca la un concert, decât ca la un eveniment literar. Întrebările au curs fără oprire și coada pentru autografe și dedicații a fost interminabilă. Majoritatea întrebărilor au fost despre temele abordate în cărți, despre experiența lui personală legată de droguri, despre dependența lui de heroină, despre cum a ajuns să fie prieten cu artiști foarte cunoscuți ca Iggy Pop sau scriitori ca Chuck Palahniuk, dar și despre pasiunea lui pentru muzică și cum a început să scrie literatură după ce a încercat să cânte în mai multe trupe care l-au respins: „am fost părăsit de mai multe trupe decât femei, ceea ce spune ceva, totuși”, glumește el la un moment dat în timpul discuției.

Cine este Irvine Welsh?

Irvine Welsh e scriitorul punkiștilor, al junkiștilor, scriitorul anarhiștilor, scriitorul nemulțumiților, al vocilor neauzite și al adolescenților care se arată tăcuți, dar sunt furioși pe dinăuntru. A debutat cu romanul „Trainspotting“ în 1993 și de atunci a urmat o carte la fiecare 2-3 ani, multe dintre ele abordând teme similare, creându-și astfel un tip anume de cititori. Multe dintre ele se întorc la personajele din „Trainspotting“: „Cred că unul dintre motivele pentru care toată lumea iubește «Trainspotting» chiar și astăzi e pentru că personajele sale sunt universale, toată lumea știe un Renton, un Sick Boy, un Spud sau un Begbie. Orice grup de oameni are un intelectual cinic, un manipulator obsedat sexual, un ratat de care te atașezi ușor sau un psihopat. Toată lumea cunoaște arhetipurile astea, așa că toată lumea reacționează la ele”, a spus autorul, când a fost întrebat de ce crede că „Trainspotting“ e încă atât de faimoasă și citită.

Nerăbdători să afle despre cariere ratate în muzică și dependență de heroină

La evenimentul moderat de Vlad Pojoga și Andrei Terian, de miercuri seară, de la Sibiu, atmosfera a fost mai liniștită, așa cum era natural, cumva. Publicul a fost mai timid decât la București, deși tot în număr mare, posibil cel mai mare pe care l-am văzut vreodată la un eveniment literar, mai ales în Sibiu. A povestit și publicului sibian despre cum a început să scrie balade rock, nu proză, despre cum a mințit că ar avea un roman întreg scris atunci când cel care avea să publice „Trainspotting“ i-a cerut să citească ceva ce a scris, despre cum a muncit mult de tot și a scris „Trainspotting“ într-un timp relativ scurt. A răspuns publicului curios la întrebări despre ecranizările cărților sale, scriitorii lui preferați și chiar și despre impresia pe care i-a lăsat-o România, unde a spus că s-a simțit minunat. La Sibiu, oamenii au părut mai curioși de procesul de scriere, de mecanismele folosite atunci când scrie, pe care Welsh le-a explicat, dând exemple de tot felul de situații din care se pot extrage idei pentru  un roman și evidențiind importanța experiențelor first hand. La ieșire oamenii au putut să cumpere aproape toate romanele scriitorului scoțian (în traducere sau în engleză), de la standul librăriei Humanitas, montat pe holul Teatrului Gong pe toată durata evenimentului. Evenimentele cu Irvine Welsh au fost diferite de orice evenimente literare la care am mai participat și m-am bucurat să văd că un autor atât de cunoscut e atât de down to earth, că e un om care a răspuns la absolut orice fel de întrebare, chiar dacă a mai auzit-o de sute de ori, nu a refuzat aproape niciun interviu și a fost deschis, cald și zâmbitor cu toată lumea care l-a abordat.

Articol scris de Cătălina STANISLAV