Femeile suferă cel mai des de depresia de vară

Depresiile sezoniere au fost descrise prima dată de doi specialişti americani, în 1984. Potrivit ziarului Le Point, citat de Agerpres, ele se referă mai ales la cele resimţite iarna, când cerul este întunecat, soarele lipseşte, zilele sunt mai scurte, umede şi reci. Există însă şi persoane care suferă de depresie estivală. Conform celor câteva studii despre acest tip de depresie, circa 5% din adulţii americani suferă de o “tulburare afectivă sezonieră” în timpul iernii şi sub 1% prezintă acelaşi lucru vara.

Cauzele sunt, evident, diferite, ca şi consecinţele. Depresia de iarnă pare legată îndeosebi de creşterea producţiei de melatonină - hormon care ajută la regularizarea ciclurilor cotidiene -, provocată de lipsa de luminozitate. Elementul care declanşează depresia estivală este mai greu de depistat. Dr. Norman Rosenthal, psihiatru american specializat în această tulburare arată că numărul cazurilor de depresie estivală este mai mare în ţările mai călduroase, dar şi că intensitatea luminoasă ar juca un rol. În timp ce, din cauza depresiei de iarnă, oamenii sunt mai apatici, se îngraşă şi dorm mult, ruda sa de vară provoacă nervozitate, taie pofta de mâncare şi de somn.

Temperatura corporală a celor care suferă vara de depresie este mai ridicată decât media. Este motivul pentru care femeile care suferă de depresie estivală au tendinţa să se ascundă de soare, să caute locuri cu aer condiţionat şi chiar camere fără ferestre şi să se răcorească cât de des se poate. Unele femei povestesc pe internet că dorm cu sticle de apă rece şi fac multe duşuri reci.