Actualitate
În era tehnologiei, elevii din Bologa nu au nici măcar creioane
Cu o încărcătură istorică extraordinară, satul Bologa din județul Cluj, încearcă totuși să țină pasul cu vremurile în care trăim. Însă viața la țară este grea, mai ales pentru cei câțiva elevi care învață la școala din sat.
Deși poate fi considerat unul dintre satele comoară a județului Cluj datorită istoriei, în prezent, satul Bologa pare a fi unul uitat de lume. Acest loc deține fosta cetate primită de Mircea cel Bătrân în 1399. Faptul că este una dintre cele mai vechi și bine păstrate clădiri de acest fel din Transilvania este în contradicție cu starea actuală a satului.
Situat în comuna Poieni din județul Cluj, Bologa este un loc curat, primitor, perfect pentru iubitorii de natură. La ora actuală, au rămas în jur de 500 de locuitori și prea puține locuri de muncă. Cu toate acestea, localnicii sunt zâmbitori, amabili și par lipsiți de griji.
Școala în condiții precare
În timp ce cunoșteam locuri și oameni din sat, fiind întâmpinați doar de oameni mai în vârstă, curiozitatea ne-a împins să căutăm școala, pe care am găsit-o într-un timp scurt. Clădirea mică și veche se ascundea în spatele unui gard modest, iar la început nu se auzea niciun sunet, părea pustie. Totuși am intrat și abia atunci am auzit voci de copii. Cât am așteptat pauza am stat în holul școlii care, deși se vedea că nu a fost renovat de foarte mult timp, era plin de desene și lucrări colorate ale copiilor. În scurt timp, am fost întâmpinați cu râsete de copii fericiți și prietenoși, dar extrem de puțini.
Doar cinci elevi în patru clase și probleme financiare
Învățătoarea Lucica Merca a stat de vorbă cu noi, ne-a prezentat sala de clasa și situația elevilor.
„Aceasta este clasa, așa arată o clasă la sat. Nu este ca și una de la oraș pentru că noi nu avem atâtea materiale, nu avem fonduri. Nu se strânge fondul clasei”, a spus învățătoarea.
Din cauza lipsei locurilor de muncă, părinții sunt nevoiți să plece în străinătate sau în alte orașe, iar copiii rămân în sat, dar cu toate acestea, majoritatea încă au probleme financiare.
„În familiile de la sate e tare greu. Nu sunt locuri de muncă, deci părinții nu prea lucrează și totul pornește de la bani. Dacă nu avem bani, avem probleme. Dar pentru ei contează foarte mult că totuși cineva îi ajută”, a explicat Lucica Merca.
Învățătoarea în rolul de mamă pentru elevii ei
Cu lacrimi în ochi, învățătoarea spune că le e milă de ei și îi ajută cum poate, iar acest lucru a format o legătură între ea și copii.
„De multe ori mai zic că și-ar dori ca eu să fiu mama lor”, mărturisește dascălul.
Lucica Merca este singura care se ocupă în momentul de față de elevi, atât în ceea ce privește educația, cât și lucrurile materiale.
„Săptămâna trecută toți au venit și mi-au spus că nu au creioane cu care să scrie și să deseneze și am zis: Bine! Doamna e mama voastră și doamna vă cumpără. Le cumpăr, nu am ce sa fac”, a explicat femeia.
Cu toate că au fost ajutați la începutul anului de anumite librării și o fundație cu ghiozdane echipate cu rechizite și biciclete pentru a se deplasa la școală, elevilor din Bologa nu le sunt suficiente toate acestea.
„Ne-au mai fost promise materiale si manuale. Nu avem și nu putem să cumpărăm mereu din banii noștri totul”, a spus învățătoarea.
Grădiniță cu 12 copii, în aceeași clădire cu școala
Educatoarea Crina Gordan se ocupă de cei mici, doisprezece copii într-o grupă combinată, de la 2 ani și jumătate până la 5 ani.
„E greu cu toate vârstele acestea pentru că cei mici nu înțeleg mare lucru. Când ți-e lumea mai dragă le e foame, le e somn, vor la baie sau alte lucruri și sunt foarte energici.”
În era tehnologiei, încă mai sunt copii care nu au nici măcar creioane
Situația școlii din satul Bologa pare ciudată pentru perioada în care trăim și ar trebui să fie un semnal de alarmă pentru toată lumea. Cu 12 ani în urmă, școala era plină de copii, dar faptul că nu sunt locuri de muncă a dus la scăderea populației, oamenii alegând să își ducă traiul la oraș. Din acest motiv, copiii a căror părinți nu își permit să pornească pe un drum nou, sunt nevoiți să învețe în condiții mai puțin favorabile.
Material realizat de Adina PUHA și Mălina SOLOMIE, studente Jurnalism, FSPAC, UBB, anul I