Praznicul Tăierii Capului Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul

Tradiţia creştină răsăriteană îl prăznuieşte de şase ori în decursul anului bisericesc: la 23 septembrie zămislirea sa, la 24 iunie naşterea sa, la 7 ianuarie soborul, la 24 februarie prima aflare a sa, la 25 mai cea de a doua şi cea de-a treia aflare a sa, iar la 29 august tăierea capului său. Tot ceea ce ştim despre viaţa, propovăduirea şi moartea sa prin decapitare aflăm din Sfânta Scriptură (Marcu 6,17, 29 şi Matei 14, 3, 12). Sfântul Ioan era fiul preotului Zaharia şi a Elisabetei, verişoara Sfintei Fecioare. Încă de la naştere se precizează despre vestirea profetică a venirii sale, precum şi de numele său, de către un înger al Domnului. Misiunea sa, ca de altfel şi propovăduirea pe care a făcut-o, s-a desfăşurat în apropiere de râul Iordan, el fiind cel ce l-a botezat pe Mântuitor. Profeţia sa a fost de a pregăti venirea lui Iisus şi împărăţia cerurilor. Două evenimente majore i-au influenţat viaţa: botezul deja amintit şi întemniţarea în cetatea Machaerus.

Sfântul Ioan a fost un aprig apărător al dreptăţii divine de aceea a fost necruţător cu contemporanii săi, rămânând până azi un model de sfinţenie şi moralitate. Predicile sale au fost îndreptate şi spre viaţa plină de desfrâu pe care o ducea regele Irod Antipa, fiul lui Irod cel Mare, cel care a ucis pruncii din Bethleem. Regele era într-o relaţie împotriva legii cu văduva fratelui său Filip, Irodiada; fapt ce i-au atras replicile dure şi necruţatoare ale Înaintemergătorului. Ioan îl mustra zicându-i: Nu ţi se cade ţie să ai de soţie pe femeia lui Filip, fratele tău. Din această pricină Irod căuta să-l îndepărteze, fiind de asemenea, îndemnat şi de Irodiada, cea plină de ură şi de invidie împotriva Proorocului. În cele din urmă regele ştiind că Ioan este un bărbat drept şi sfânt, dar şi pentru că se temea de popor să-l ucidă, porunceşte ca Proorocul Ioan să fie prins şi închis. La serbarea pricinuită de ziua de naştere a lui Irod a fost dat un banchet şi alături de invitaţi a dansat şi Salomeea ce a atras de partea ei încântarea şi desfătarea invitaţilor. Însuşi Irod, impresionat, i-a promis multe daruri chiar şi o parte din împărăţia sa. Salomeea sfătuită de mama sa cere capul Profetului Ioan. Întristat regele, pentru a-şi păstra cuvântul dat ordonă decapitarea Botezătorului. Capul Sfântului este dat pe tipsie Salomeei care la rândul ei îl dă mamei sale. Corpul este luat de ucenici care îl vor îngropa, anunţându-l pe Mesia de acest trist eveniment.

După tradiţie capul a fost îngropat în curtea Irodiadei, iar mai târziu a fost luat de o femeie pioasă cu numele Ioana, femeia dregătorului care l-a dus la Ierusalim. Evenimentele legate de capul lui Ioan se succed. În timpul împăraţilor Constantin şi Elena, doi monahi l-au dus la Enesa în Siria, iar în anul 453, episcopul Uranie l-a aşezat în biserica din cetatea sa. În timpul luptelor cu iconoclaştii, capul a fost îngropat în Comane de unde mai apoi a fost adus în Constantinopol, de Sfântul Ignatie. Se aminteşte că în anul 1204, cruciaţii latini au luat relicva sfântă şi au dus-o în Franţa, la catedrala Amiens, unde se află până în zilele noastre.  O parte din mâna sa dreaptă se găseşte la mănăstirea Cetinje din Muntenegru şi o alta la cea cu numele Sfântului de la schitul românesc din Muntele Athos; în vreme ce mâna stângă se crede că este adăpostită în biserica apostolică armeană Sfântul Ioan de la Chinsurah.

Cultul închinat lui este destul de vechi, considerându-se încă din veacul al IV-lea, atât în Răsărit cât şi în Apus. Iconografia îl consemnă ca fiind un bărbat înveşmântat în haine de piele de cămilă, cu cingătoare. Viaţa sa austeră şi-a trăit-o în penitenţă, rugăciune şi post, se  știe că hrana sa cotidiană conţinea lăcuste şi miere de albine.

Icona praznicului ne prezintă conform Erminiei lui Dionisie banchetului lui Irod înconjurat de oaspeţi şi de Irodiada, dansul Salomeei precum şi momentul în care călăul ridică sabia deasupra Sfântului, iar alături lîngă trupul său îngenunchiat, vedem capul său. Scena se desfăşoară în faţa unei clădiri ce reprezintă temniţa. În  icoanele portabile în planul secund se observă Salomeea ce ţine pe o tipsie capul Proorocului. Palat şi Irod şezând la masă împreună cu boieri şi înalţi dregători; şi doi servitori iau bucatele din mâinile unui alt servitor, care se vede printr-o fereastră până la brâu; şi înaintea mesei joacă o fată împodobită. Şi spre o latură a mesei, o cameră, şi într-însa şezând Irodiada cu haine împărăteşti, şi înaintea ei fata, ţinând într-o tipsie capul lui Ioan Botezătorul. Şi puţintel mai departe de palat, temniţa, cu o fereastră care are [zăbrele de] fier; şi dinafară de ea, Ioan Botezătorul zăcând pe pământ cu capul tăiat; şi călăul, ţinându-i capul în mâini, îl pune pe tipsie pe care o ţine fata înaintea lui. Şi puţintel mai încolo, apostolii Andrei şi Ioan, punând trupul Botezătorului în mormânt.

În acatistul închinat lui, condacul al 6-lea reia evenimentul tragic al morţii sale muceniceşti considerândui-se capul său dumnezeiesc, cel pe care l-a primit Irodiada şi de care s-a mminunat, iar după trecerea sa în eternitate este asemeni unui înger ce petrece şi cu oamenii vorbeşte. Bucură-te, Sfinte Ioane, preacinstite Înaintemergătorule!

Lect. univ. dr. Marcel Muntean