Ce efect au jignirile primite în momentul în care corpul unei femei nu mulțumește pretențiile societății?

Problema este că, oricât de „bine” ar arăta o femeie, niciodată nu este suficient. Ori este prea grasă, ori prea slabă. Ori are sânii prea mici, ori prea mari, nasul prea mare sau prea cârn. De-a lungul vieții, din păcate, ajung să se confrunte cu jigniri care pot să aibă efecte pe termen lung. Răutățile încep încă din școală și pot să continue mult timp în viața de adult.

Când corpurile nu se dezvoltă la fel

Încadrarea în standardele societății de cele mai multe ori nu depinde de noi. Kilogramele în plus sau în minus ar putea fi controlate. Însă în momentul în care organismul tău se dezvoltă diferit de cel al persoanelor din jurul tău, nu poți avea control.

„Eram în generală și eram înconjurată de colege care aveau sânii aproape la fel de mari ca mama după ce născute cel de-al doilea copil. Mama natură încă nu își făcuse milă de mine, dar nu mă stresam pentru că eram conștientă că e mult prea devreme să port sutien cupa C. Ideea e că pe mine nu mă deranja, dar colegii îmi aminteau zilnic că eu sunt doar o scândură fără forme, față de alte colege. Aceste remarci deveneau mai grave dacă mergeau la ștrand. Mă simțeam groaznic. Nu îmi ajung degetele de la ambele mâini ca să număr dățile în care am mers acasă plângând și certând-o pe mama pe motiv că, cumva, e vine ei că nu arăt cum cred alții că ar trebui să arăt la 14 ani. Aceste remarci răutăcioase oricum continuă până în ziua de azi”, a explicat T., o tânără de 20 de ani.

Slabă versus grasă

A. a trecut prin diverse schimbări ale corpului ei de-a lungul anilor. Ba a fost prea slabă, ba a avut kilograme în plus. În orice situație a fost judecată de cei din jurul ei.

„Când eram slabă, era problemă că nu am sâni și că sunt slabă și înaltă și de ce port tocuri să fiu și mai înaltă. Acum m-am îngrășat, mi se atrage atenția că sunt grasă, evident. Discută lumea despre cât de tare m-am îngrășat și remarca asta am auzit-o în mod repetat. Evident că am ajuns să mă simt obeză, deși încercam să mă simt bine în pielea mea. Dar prejudecățile oamenilor nu te lasă să te simți bine în pielea ta, oricât de mult ți-ai dori asta. Este un prototip că trebuie să fii slabă și, dacă nu ești, nu te încadrezi în niciun peisaj”, a povestit A.

Când criticile devin constructive

Desigur, există și persoane puternice care sunt mulțumite de corpul lor, în ciuda jignirilor pe care le aud sau, care folosesc aceste remarci pentru a se ambiționa să producă o schimbare în viața lor. Acesta a fost și cazul unei tinere clujence care acum, deși corpul ei a suferit modificări în urma unei nașteri, a ajuns să se iubească exact așa cum e.

„Când eram spre sfârșitul liceului, cântăream cam 80 de kilograme. Eram conștientă că sunt grasă, că ales că nu am decât 1.61 m. Eram destul de complexată, însă nu făceam efectiv ceva ca să scap de kilogramele în plus. Apoi, s-a întâmplat un lucru care a schimbat totul. Am trecut pe stradă pe lângă un grup care când m-au văzut au început să cânte: Are mama o fetiță, cât un tanc rusesc. Nu știu exact de ce, dar atunci m-am simțit mai prost decât oricând și am decis să schimb ceva. Iar până am intrat la facultate slăbisem 20 de kilograme. Cu toate astea, sânii mei au fost întotdeauna mari, ceea ce m-a făcut să fiu des ținta a diverse avansuri și glume cu tentă sexuală, mici abuzuri chiar, toate abordări ale indivizilor care privesc adesea femeile ca pe obiecte. De-a lungul anilor însă, greutatea mea a mai oscilat. În prezent, la 29 de ani și după o naștere, greutatea mea e mult mai stabilă, iar corpul meu este unul matur. Mă simt minunat acum la 67-68 de kilograme, deși nu sunt slabă, fiindcă viața mea e una mai fericită decât oricând pentru că am în jurul meu oameni care mă privesc cu dragoste și pentru care însemn mai mult decât un corp”, a spus tânăra.

Părerea specialiștilor

Psihologii spun că astfel de remarci, auzite în mod repetat, au un impact puternic asupra stimei de sine

„În general, cu cât suntem mai expuși la astfel de mesaje, cu atât tindem să le considerăm adevărate și să ne comportăm conform acestor prejudecăți sociale. Acest lucru înseamnă că stima noastră de sine are de suferit. Interiorizăm standardele acestea și ajungem să credem că suntem mai puțini demni de a fi apreciați, iubiți și chiar mai puțin competenți, din cauza faptului că nu ne încadrăm în aceste standarde”, a explicat psihologul Daniela Dumulescu.