Opinie: Şase, vine Băsescu!

 

A înghițit o tonă de praf și încă una de gogoși, a criticat întârzierea lucrărilor (contractele s-au semnat în 2007, suntem în 2011, iar autostrada nu e gata nici măcar până la Ploiești), i-a lăudat pe constructorii români că au acceptat decalarea termenului la presiunile ministrului Transporturilor Anca Boagiu și a plecat. Dar a promis că va mai veni.

Istoria acelei autostrăzi seamănă cu povestea centurii Vâlcele-Apahida. A început cu un consorțiu de trei firme și nu s-a mai terminat nici în ziua de astăzi, dintr-o vină pe care nu și-o asumă nimeni. Întâi au fost probleme cu exproprierile (Știe cineva vreun șantier public unde să nu fi fost asemenea necazuri?!); apoi s-au certat constructorii; după ce au așteptat vreo 2 ani să aibă „front de lucru”, a venit Anca Boagiu și le-a devansat termenul de finalizare din mai 2012 în 31 decembrie 2011.

Proiectul – spune președintele Băsescu – va fi un test pentru constructorii români. Din două motive: întâi vor demonstra că pot face lucrări de calitate și se pot încadra în termenul fixat, mai apoi vor distruge pentru totdeauna povestea că avem nevoie de constructori străini să ne facă autostrăzi pe banii noștri, cu materialele noastre și cu muncitorii noștri.

Ar mai fi problema banilor: să respecte standardele de cost și kilometrul de autostradă să nu ajungă să coste cât trimiterea unei navete spațiale pe Lună!

A mai promis președintele că va vizita și Autostrada A3 Transilvania, recent abandonată de Bechtel. Poate, în drum, se va opri și pe la Vîlcele-Apahida.

Potrivit principiului „ochiul stăpânului îngrașă vita”, Traian Băsescu a vizitat de-a lungul timpului multe șantiere: pasajul Basarab („Început de Băsescu, inaugurat de Oprescu!”), podul de la Mărăcineni, lucrările de pe valea Oltului... Poate ar trebui să inventăm, după „președintele jucător”, un președinte diriginte de șantier. Numai așa se va mai construi ceva și în România.

Paul Niculescu