Opinie: Viitorul naţiei vine cu barza

După mult hulitul Decret al lui Ceauşescu a venit „libertatea avortului” şi femeile s-au aşezat la coadă cu miile să lepede prunci nedoriţi, neaşteptaţi sau, pur şi simplu, pentru că aşa era la modă.

Nimeni nu s-a gândit atunci cât rău face viitorului acestei naţii.

Trendului descrescător al natalităţii (pe care nu l-am simţit atunci, ci abia după un cincinal) i s-a adăugat repede o emigrare rapidă a celor aflaţi la anii tinereţii (generaţiile în putere de muncă sunt şi cele fertile biologic). Abia peste ani, statistica a dat verdictul: populaţia României scade şi îmbătrâneşte. De unde în 1989 eram 23 de milioane, azi abia, cu chiu cu vai, ne mai numărăm vreo 20.

Prin anii ’90, la Cluj, rămăseseră vreo 400 de locuri în creşe. Spaţiile, altădată numeroase, au fost închiriate cui avea nevoie de ele, căci prunci să le înveselească cu chiotele lor nu prea mai erau mulţi. Prea multe creşe, la prea puţini copii. Cei mai mulţi nu au mai apucat să vadă lumina zilei, alţii, mai norocoşi, au văzut-o, dar pe alte meleaguri.

Abia peste ani, o dată cu creşterea economică, cu optimismul european, cu modelele occidentale, a venit şi barza. Clujenii au redevenit părinţi.

Scăderea natalităţii şi, pe cale de consecinţă, a populaţiei are efecte economice şi sociale dintre cele mai grave. Pe termen scurt, numeroase facilităţi destinate copiilor rămân fără obiect; dar o dată cu închiderea lor, numeroşi oameni îşi pierd locurile de muncă. Familii întregi, rămase fără venituri, renunţă la a mai face copii, astfel că spirala se adânceşte. Pe termen lung, scăderea populaţiei înseamnă scădere economică, un produs intern mai mic, mai puţine afaceri, mai puţini bani, mai puţine locuri de muncă. Şi lanţul slăbiciunilor continuă: mai puţini bani, mai puţini oameni fericiţi, mai puţini potenţiali părinţi, mai puţini copii...

Pare greu de crezut, dar o ţară bogată începe cu copilăria fericită a locuitorilor ei. Copiii noştri trebuie să fie motorul creşterii naţiei. Dacă ei au acum condiţii să crească fericiţi şi sănătoşi, vor învăţa meserii, vor face şcoli, vor fi „productivi” şi pentru ei, şi pentru economie. La rîndul lor, peste ani, îşi vor dori copii, îi vor creşte cum trebuie, cu gândul la viitor.

De aceea, orice investiţie în copii este o investiţie în viitorul acestei ţări!

Paul Niculescu