Ochii și urechile cartierelor clujene. Cine este și ce face polițistul de proximitate?

În urmă cu 15 ani, în cadrul Poliției a fost creată structura de proximitate, cu scopul de a fi „o punte de legătură” între cetățeni și oamenii legii. Astfel, acești polițiști ajung să facă parte din comunitatea de care sunt responsabili, să cunoască probleme generale și să ajute la menținerea ordinii și a liniștii.

Polițiștii de proximitate, legătura dintre cetățeni și oamenii în uniformă

Cazurile lor sunt extrem de diverse, la fel ca oamenii din comunitate, din acest motiv trebuie să le cunoască și să răspundă prompt atunci când le este solicitat ajutorul

„Rolul unui polițist de proximitate este să creeze apropierea dintre comunitate și poliție, să nu se simtă o barieră, să nu mai aibă tracul acela când o persoană are nevoie să ia legătura cu poliția. Pentru asta sunt polițiștii de proximitate, care îi așteaptă pe oameni să vorbească cu ei. Pentru asta este și numele, că este în apropiere, este parte din comunitate. Trebuie să fim în contact cu tot, începând de la probleme la școlile de pe raza cartierului, fiindcă nu toți elevii sunt foarte cuminți. Avem probleme și cu asociațiile de proprietari, dar sunt probleme minore care își găsesc rezolvare prin dialog, doar că oamenii au nevoie cumva de o prezență oficială ca lucrurile să fie rezolvate în adevăratul sens al cuvântului.  Acționăm în zona piețelor, cum ar fi Piața Mihai Viteazu și Piața Mărăști, unde apar diferite neînțelegeri. În rest, deja în sfera privată, când avem de-a face cu infracțiuni, sunt deja în sfera penală care ne intră în competență, infracțiuni care sunt soluționate și prin retragerea plângerii”, a explicat Diana Oegar, polițist de proximitate în cadrul Secției 2, competență pe cartierul Mărăști.

De multe ori, polițiștii de proximitate intră în casele oamenilor și sunt martorii problemelor din sânul familiei, încercând să aplaneze conflictul dintre ei.

„Am avut un caz în care doi vârstnici voiau să divorțeze, deși erau trecuți de 70 de ani. Motivele erau de-a dreptul intime, dar cu toate astea aveau nevoie de polițistul de proximitate care să îi consilieze. Așa am ajuns să consiliem oameni care, după aceea, mergeau dimineața împreună la jogging și erau fericiți. Cumva facem și consiliere matrimonială”, a povestit Diana Oegar.

Poliția prin cămine

În zonele universităților există de asemenea polițiști de proximitate, iar problemele cu care se confruntă ei nu sunt dintre cele mai ușoare, ținând cont de faptul că întâlnesc tineri care au prins gustul libertății, care vor să fie teribiliști, dar care, de multe ori, doar sunt debusolați din cauza schimbărilor sociale prin care trec.

„În mare parte problemele provin din adaptarea tinerilor la mediu, mai ales tinerii care vin din orașe mai mici, care sunt înglobați într-un cămin și nu sunt obișnuiți cu viața de cămin, să stea mulți în aceeași cameră, să împartă totul. În trend cu societatea, tinerii evoluează. Fiecare generație vine cu alt specific și ca polițist de proximitate trebuie să fii mereu la curent, să știi ce este important pentru acea generație, ce poți face să ajuți acea generație să evolueze și să-și formeze o gândire preventivă. În plus, față de asta, avem pe an ce trece tot mai mulți străini, care vin cu religii diferite, mentalități diferite, etnii diferite și un polițist de proximitate în mediul universitar trebuie să le cunoști și să ai grijă să înțelegi. Pot apărea o mulțime de divergențe între ei pe fonduri altfel decât sociale la noi în țară, care țin de adaptarea lor la societatea noastră”, a spus Cristian Pop, polițist de proximitate.

În Cluj-Napoca există undeva la 70.000 de studenți la 2 polițiști de proximitate. În cămine sunt cazați undeva la 15.000 de studenți, iar polițiștii  au cele mai multe tangențe cu ei.