Două zile și trei spectacole din sudul țării la Festivalul Teatrelor Naționale

Au trecut două zile de spectacole, zile în care sala mare a Teatrului Național din Cluj-Napoca nu a fost atât de plină pe cât ar fi trebuit, din cauza faptului că acum are loc și festivalul Interferențe, la Teatrul Maghiar de Stat, unde se joacă spectacole din întreaga lume. Dar, trecând peste acest aspect, Teatrul Național „I.L. Caragiale“ din București a fost prezent cu două producții: Dumnezeu se îmbracă de la second hand de Iulian Margu, în regia lui Ion Caramitru și ActOrchesdtra creație colectivă în regia lui Horia Suru, una miercuri și una joi.

Primul spectacol, care a fost jucat în Sala Mare a fost unul plin de culoare. Asemenea unui caleidoscop, decorul se învârtea, trecând de la o scenă la alta, ilustrând trei povești, care, în final, realizăm că au legătură între ele, având în centru un pian, despre care se spune că ar fi fost a lui Chopin. Trecutul și prezentul se întrepătrund. Decorul este unul specific fiecărei povești în parte, în funcție de perioada în care trăiau personajele.

Doi hoți intră în casa „Scorpiei”, o femeie de afaceri care face înțelegeri cu Dumnezeu. O parte din profit îl donează la biserici. Așa, cei doi ajung să discute, să se cunoscă mai bine. Cu toate că se ocupă de furtișaguri, cei doi ascund în spatele măștilor mult mai mult.

Pianul este piesa centrală, laitmotivul, fiind, pe rând, obsesia hoțului, bucuria unui cuplu care îl achiziționează și martorul iubirii a doi tineri. Discuțiile dintre cei doi hoți sunt, în fond, centrul spectacolului, celalalte două planuri având rolul de a ilustra trecutul hoțului mai tânăr (evenimentele care au dus la nașterea sa, toate având în centru pianul lui Chopin), care își expune viața în fața celui cu experiență. Între cei doi se leagă o relație de prietenie, mărturisindu-și unul celuilalt secrete ascunse, în timp ce fură obiectele de valoare din casă.

În final, cei doi hoți sunt prinși de stăpâna casei chiar pe când se pregăteau să plece cu două sacoșe cu bani. Finalul este însă unul surprinzător. Cei doi scapă dându-se drept Dumnezeu și Sfântul Petru reușind astfel, într-un ton umoristic, să ilustreze problematica fanatismului religios până în punctul în care devine prostie.

În a doua zi de festival, tot Teatrul Național București, i-a încântat pe clujeni cu spectacolul de studio ACTORCHESTRA. „O poveste plină de umor în care artiștii și instrumentele lor muzicale sunt antrenați într-o luptă de culise spectaculoasă, totul ticluit într-un maraton muzical delicios de o oră”.

Tot joi, Teatrul Național „Marin Sorescu” din Craiova a prezentat Gaițele de Al Kirițescu, în regia lui Alexandru Boureanu. Din nefericire, acest spectacol nu merită prea multe rânduri scrise. Cu toate că începutul a părut unul promițător, a fost un dezastru, atât din cauza regiei, dar și a actorilor, care au părut nesiguri pe rolurile lor. Nu voi intra în detalii, mai ales că nu am stat până la sfârșitul spectacolului. Mulți s-au ridicat și au plecat. Trebuie menționat însă un moment de o penibilitate ieșită din comun. Spectacolul trebuia să dureze două ore și jumătate cu pauză. Pauza mult așteptată însă, a fost înlocuită de intrarea pe scenă a unui grup de lăutari, care nu știu dacă au fost aduși din Craiova sau „împrumutați” de prin Cluj, însă momentul a fost ca nuca în perete, mai ales că bărbații care cântau la instrumente au venit în fața publicului îmbrăcați ca și cum ar fi fost luați cu japca din casă, în „hainele rele”.

Totuși, trebuie adăugat că actorii au avut costume frumoase, în ton cu perioada în care se desfășura acțiunea.

Urmează încă 6 zile de festival cu 9 spectacole.