A murit inventatoul Mircea Raţiu

 

Mircea Dimitrie Raţiu a lăsat în urma sa mai multe invenţii şi studii.

Mircea Dimitrie Raţiu a fost de profesie inginer, iar de numele său se leagă numeroase invenţii şi teste de siguranţa reactoarelor nucleare la cutremur.

El s-a născut la 11 octombrie 1923 în Turda. A fost fiul primului prefect român al Turzii, dr. Augustin Raţiu şi al Eugeniei Turcu, nepoata lui Ion Codru Drăguşanu, autorul “Peregrinului transilvan”.

A lucrat în România 30 de ani şi în SUA 25, în testări mecanice de rezistenţă, şi a colaborat cu firme străine. A părăsit România ca refugiat politic în 18 septembrie 1978, pentru că nu a fost lăsat să îşi dea doctoratul în România. Impunerea sa pe plan mondial în inginerie e grăitoare. În 1983, ca inginer, a testat siguranţa reactoarelor nucleare la cutremur.

Un accident îi marchează copilăria

Înainte de asta însă, face clasele primare la şcoala greco-catolică din Turda unde îşi ia cu brio examenele de echivalare, astfel încât la sfârşitul anului e citat ca elev excepţional pe şcoală şi primeşte locul I cu cunună la nivelul şcolii primare. Anii de şcoală îi sunt marcaţi de o cazătură din copilărie, din timpul unui meci de fotbal. În 13 martie 1933, Mircea Raţiu cade pe un parapet din beton şi îşi fracturează grav braţul, cotul fiind complet sfărâmat. În urma unei operaţii de cinci ore, profesorul Iacobovici, rectorul de atunci al Facultăţii din Cluj, a grefat antebraţul cu copci de argint iar la cot a fost instalat un dispozitiv care să ţină braţul şi antebraţul la o anumită distanţă pentru ca oasele să se poată reface. Când a venit vremea, aparatul a fost dat jos fără anestezie, aceasta fiind considerată periculoasă. Înlăturarea pilonilor metalici cu fierăstrăul s-a făcut pe viu.

Ulterior, în clasele primare, Mircea Dimitrie Raţiu e reinternat la Spitalul de ortopedie infantilă din Cluj-Napoca, unde i se taie capetele oaselor, evitându-se astfel amputarea. A trebuit să urmeze un tratament de lungă durată prin cărarea de greutăţi cu acea mână, pentru extinderea mecanică a braţului.

Eseuri şi electro-mecanică

Mircea Raţiu a urmat Liceul Ferdinand, pe care l-a terminat în promoţia 1942. Participă la cercul de matematică al prof. Eugen Pascu, dar păstrează cultul pentru unchiul său, Dr. I. Raţiu. Pasionat de literatură, publică în “Gazeta de la Turda pentru tineret” două eseuri filozofice, “Epimeteu” şi “Precursorii”. În 1939 lucrează ca ucenic într-un atelier auto, cu aprobarea tatălui. Pentru a urma Politehnica duce o adevărată muncă de lămurire cu tatăl său. Face practică la Fabrica de Ciment, apoi se hotărăşte să se înscrie la Politehnica din Berlin.

Îşi face studiile în Timişoara, în electro-mecanică. În 1967 obţine masteratul, având realizări importante în inventică. Între 1954-1969 e manager la Institutul de Metrologie din Timişoara. Este urmărit de siguranţa statului pentru că în calitate de membru al PNŢ Timişoara a participat la afişajul electoral. În Timişoara a desfăşurat o activitate deosebită în "Societatea ASTRA" a studenţilor români uniţi. Profesional e o valoare în domeniu, publicând, în ciuda regimului comunist, numeroase cărţi de specialitate.

Recunoaştere pe plan internaţional

În anii ’60, la palatul prezidenţial din Bucureşti i s-a decernat Ordinul meritul ştiinţific pentru realizări în implementarea metrologiei şi realizarea laboratoarelor de măsurarea forţei durităţii încercărilor mecanice din Timişoara iar în 1970, în ciuda rudelor pe care le are în străinătate, primeşte de la fostul sistem comunist “Ordinul Muncii” pentru lucrările de proiectare şi realizare a rezistenţei noului pod de la Feteşti-Cernavodă, o recunoaştere extraordinară a profesionalismului şi inteligenţei sale.

După plecarea în SUA, în 1978, îşi continuă profesia, iar în 2003 primeşte Diploma de excelenţă din partea Biroului Român de Metrologie. În America a lucrat până la pensionare pentru echipamente nucleare la marile întreprinderi Transnuclear west, Fermont, California, Calcet Company, San Leandro, California, Duke Engineering Service, San Ramon-California, ca specialist tehnic în consultanţă. A publicat numeroase studii de specialitate în SUA, Germania, Franţa, Ungaria, Rusia, Elveţia şi România. Devine membru de onoare al Academiei de Ştiinţe Tehnice din România.

Departe de ţară, Mircea Raţiu nu uită “oraşul obârşiei”, unde au ţinut descendenţii familiei Raţiu să-şi aibă sălaşul de veci, este foarte activ în rândul comunităţii de români din SUA şi face parte din „California Consulting Engineering and Technology”.

Din primăvara anului 2007, împreună cu soţia, revine în Turda natală, pentru a fi aproape de străbuni. Moare vineri, 2 septembrie, nu la multă vreme după trecerea în nefiinţă a soţiei sale, Rodica.