Doliu în lumea muzicii românești. Artistul Adrian Berinde s-a stins din viață

Născut la Oradea, în data de 4 mai 1958, Adrian Berinde suferea de cancer metastazat pe oase, boală grea de care spera să scape în urma unui tratament special la o clinică din Germania. Deși artistul mărturisea, în septembrie, că doctorii nemți au observat o scădere dramatică a numărului de metastaze în urma tratamentului experimental urmat timp de patru luni, starea de sănătate a lui Adrian Berinde s-a înrăutățit din nou, acesta trecând la cele veșnice în cursul nopții trecute.

A trăit “cu, pentru și din pictură”

Povestea tumultoasă de viață a bluesmanului și rockerului Adrian Berinde este demnă de o peliculă, însuși artistul admițând că a fost o fire rebelă încă de mic copil. Absolvent al Școlii de Arte Plastice din Cluj-Napoca, regretatul artist a reușit să fugă din țară în 1982, stabilindu-se în Elveția, la Moudon. Timp de două decenii, “nepricepându-se la vaci și ceasuri”, a făcut ceea ce știa el mai bine. Să picteze. A “trăit cu, pentru și din pictură”, având vernisaje la Lausanne, Estavayer-le Lac, Avry Fribourg sau Paris. A luat chiar premiul I în cadrul unei expoziţii-concurs la Vevey, la care au participat artişti plastici din mai multe ţări.

După mai bine de douăzeci de ani de pictură, Adrian Berinde a început să cocheteze cu poezia, publicând volumul de versuri “Captiv în inutil”, regizând ulterior și o piesă de teatru după nuvela “Salonul 6” a lui Anton Cehov. A revenit în România după “lovitura de stat”, așa cum numea artistul evenimentele din decembrie 1989, lansând primul album la cinci ani distanță de la “primul zâmbet al lui Iliescu”.

A pus bazele celui mai solid studio din Transilvania

Primul CD – Absent (1995), înregistrat la Studioul Taurus din Cluj-Napoca, construit chiar de Adrian Berinde, a fost urmat de alte șapte albume: Negru de fum (1996), Vertical (1997), Captiv în inutil (2001), Albaștri după ploi (2003), Azil (2011), Atât de bine (2015) și Arcan (2017). Despre Studioul Taurus – “biserica unde se creează muzică”, Adrian Berinde spunea, într-un interviu pentru Adevărul, că este “o necesitate acută în peisajul muzical transilvănean, un spaţiu de unde mergeau spre Bucuresti, pe la te miri ce uşi, atâţia artişti talentaţi”.

Trecând peste o grea operație de transplant de ficat, în 2009, Adrian Berinde a susținut sute de concerte de-a lungul anilor, “pe scene mici şi mari, în club, în aer liber, la festivaluri”. A cântat chiar și pe scena faimosului Cirque du Soleil, în Canada, în cadrul spectacolului Varekai. La lansarea volumului “Captiv în inutil”, regretatul Florian Pittiș spunea că Adrian Berinde s-a dovedit a fi un “artist al Renașterii”.

Nu a fost uitat de colegii de breaslă

În mai 2018, nume mari ale muzicii românești, printre care Phoenix, AG Weinberger, Iris, Krypton, Trooper, Kempes, Emeric Imre, Jimi El Laco, Rareș Totu, Adrian Naidin sau Solarra au pus umărul să strângă bani pentru a acoperi tratamentul lui Adrian Berinde din Germania. Printre primii care l-au vizitat la revenirea în țară a fost solistul trupei Iris, Cristi Minculescu. Acum, în urma lui Adrian Berinde rămân acordurile pieselor “Captiv în inutil”, “Absent”, “De o umbră” sau “După tine”.

“Un om, un prieten, un artist, un luptător, un suflet pe care nu am să-l uit niciodată. Te-ai întors acasă, acolo printre stele!”, “Au rămas atâtea cuvinte, rămas-bun, Adrian Berinde!”, “Țin să-i mulțumesc public lui Felix Crainicu pentru că, în 1995, nouă, ascultătorilor Radio XXI, ni l-a împărtășit pe Adrian Berinde!” sau “Un luptător care a fugit din România doar pentru că voia să facă arta pe care o simțea. S-a reîntors imediat după ce comunismul a picat, și a rămas aici să se lupte pentru arta sa, dar și a altora” sunt câteva dintre mesajele prin care prietenii își iau adio de la cel care a fost compozitorul, textierul, muzicianul, pictorul și poetul Adrian Berinde.

Dumnezeu să-l odihnească în pace!