Opinie: Ce apă bea capra vecinului meu?

Unul, mai harnic, are cişmea, şi-a tras apa în casă, are hidrofor, şi face duş în fiecare seară, iar apa reziduală se duce într-o fosă septică. Vecinul, mai delăsător, merge în continuare în fundul curţii, iar „toaleta” lui are aerisire naturală de la vântul care bate printre scânduri. Nu are apă în casă, tot ce foloseşte la bucătărie sau la spălat aruncă lângă gard. De unde se scurge, discret şi puturos, în curtea vecinului cu fosă.

„Are apă-n casă, şi veceu cu lanţ, şi fosă. Da’ la ce-i foloseşte?!” Am auzit de atâtea ori această replică, încât nu mă mai miră nonşalanţa cu care „îndrăzneala” de a-ţi dori confort şi curăţenie e luată în băşcălie.

Mulţi au banii necesari să-şi facă pe lângă casă tot ce le trebuie pentru un trai decent. Alţii, poate mai mulţi, şi-ar dori, dar nu au cu ce. Aici intervine solidaritatea. Nu poţi lăsa pe o stradă canalizarea doar până la jumătate, pentru că doar până acolo au ajuns banii. Nu poţi lăsa o conductă veche de aproape un secol să se spargă şi apoi sute sau mii de oameni să rămână fără apă, fără canalizare. Costurile unor astfel de investiţii trebuie suportate de toată lumea, de toţi cei care beneficiază acum sau vor beneficia în viitor de astfel de servicii.

Când Compania de Apă Someş a majorat tarifele pentru servicii, am auzit voci care se întrebau: de ce trebuie să plătesc eu pentru canalizarea pe strada altuia?! Pentru că şi vecinul trăieşte în acelaşi oraş cu tine şi nu poate să-ţi fie indiferent dacă are apă să se spele sau urcă în autobuz mirosind a transpiraţie şi şosete nespălate. Dacă apa ta e potabilă, gândeşte-te că poate copilul tău are la grădiniţă un coleg care – din cauza apei nesănătoase – se îmbolnăveşte de hepatită.

Civilizaţia este o chestiune şi de săpun, dar şi de vecinătate. Ajută-ţi vecinul! Dacă nu moare capra lui, poate vei primi şi tu o cană de lapte azi, un ied mâine...

Paul Niculescu redactia@monitorulcj.ro