„Mă rugam la Dumnezeu să se schimbe”. Zeci de femei abuzate se refugiază anual la centrul de ajutor din Cluj

„Mi-e foarte greu să încep să-mi amintesc, dar fac tot posibilul și am să vă spun”.

Bătăi după bătăi pentru un loc pe care să îl numească „acasă”

Așa își începe Laura* povestea. Are 29 de ani și o fetiță de 10 ani. Este înaltă, de o frumusețe uluitoare, însă ochii ei ascund o tristețe ce nu poate fi descrisă în cuvinte. Poartă în suflet 15 ani de abuzuri. La început a vrut un loc pe care să îl numească „acasă”. Apoi, a vrut ca fiica ei să aibă tot ce și-ar putea dori. Avea totul din punct de vedere material, însă nu și sufletește. Așa că a rămas, până când fetița a realizat și i-a spus: „mami, hai să plecăm”.

„La 14 ani l-am cunoscut pe el și m-am mutat la el acasă, la părinții lui. Mi-am întrerupt studiile și m-am angajat. Am rămas acolo timp de 15 ani de zile. Pe urmă a venit fetița pe urmă. În toți acești ani a băut, s-a drogat, m-a înșelat, m-a bătut. Dormeam nopți întregi cu fetița pe afară și mă rugam la Dumnezeu să se schimbe. Nu voiam să plec fiindcă nu aveam unde. Mă bătea o dată la două trei zile. Mă mai salvau socrii mei, că stăteam cu ei în curte. Fugeam de el”, povestește Laura.

Bătăile erau constante, pe diverse motive. O bătea fiindcă vorbea sau fiindcă nu-i plăcea ce a gătit în acea zi. Alteori o bătea fiindcă nu era curată o pereche de pantaloni pe care el ar fi vrut să o poarte în acea zi. Orice motiv era destul de bun ca să o lovească.

Avea 14 ani când s-a mutat cu „el”, împinsă de sărăcia și de perspectiva unei vieți mai bune. Doi ani mai târziu au început bătăile. La început, a rămas fiindcă avea în sfârșit casa ei. Apoi, a rămas pentru fetiță. Însă lipsa dragoste, a liniștii și bătăile repetate au determinat-o să caute, în final, ajutor.

Ea ținea casa, dar îi era teamă să plece

Maria are 32 de ani și a fost mereu independentă financiar. Are propria ei afacere, ea a dus mereu bani în casă, iar partenerul ei îi juca la aparate. O agresa de cele mai multe ori verbal, dar a fost și cazul în care a lovit-o, a strâns-o de gât, a amenințat-o cu cuțitul. De fiecare dată a avut noroc cu fetița ei, care a apărat-o.

„Am fost în concubinaj timp de 13 ani. Eu am ținut casa, l-am ținut pe el și pe fetița mea. Munceam de dimineața până seara. El bea, mergea la aparate și se certa cu mine în fiecare zi. Am crezut că dacă trag de el se va schimba, dar nu am reușit. În primii doi ani nu a fost așa. Am rămas fiindcă mi-a fost teamă de amenințări, de telefoane, că mă va căuta”, povestește Maria.

După 13 ani, s-a săturat și a apelat la ajutorul centrului care aparține de Direcția Generală de Asistență Socială Cluj. Momentan nu poate să se ocupe de propria ei afacere, fiindcă el o caută acolo.

O bătea fiindcă zicea că din cauza ei are ghinion la jocurile de noroc

Felicia a stat în concubinaj cu tatăl băiatului ei timp de 11 ani.

„El era un băiat mai tânătr decât mine cu nouă ani. Mă bătea, juca la aparate, a făcut pușcărie pentru furt. La început nu era așa, dar după doi ani de relație a început să fie violent, să mă bată, să mă terorizeze. Nu m-am putut înțelege cu el”, își amintește, cu greu, Felicia.

O bătea săptămânal, tot pentru motive nesemnificative. Își cheltuia toți banii la jocuri de noroc, apoi mergea acasă și o învinuia pe ea. Și așa începeau bătăile.

„De câte ori se juca la aparate, de atâtea ori mă bătea. De câte ori știam că mergea și se apropia vremea să vină acasă, îmi simțeam inima în gât. Știam că urmează bătaia. Zicea că stă cu mine și din cauza mea nu are noroc la aparate”, spune femeia.

Felicia a fugit de mai multe ori de la el și s-a refugiat la familia ei. Partenerul ei însă a găsit-o de fiecare dată, a amenințat-o că îi bate familia sau prietenii. Așa că s-a întors de fiecare dată, mai ales că el plângea și îi promitea că se va schimba.

Niciuna dintre femeile care a ales să își împărtășească povestea cu mine nu pronunță numele partenerului care le-a agresat. Nu pentru că doresc să îi păstreze identitatea anonimă ci, mai degrabă, pentru a-l dezumaniza, pentru a nu mai crea o legătură cu el, pentru a crede, măcar pentru o vreme, că el nu există. Așa că îi spun „el”, „fostul” sau „concubinul”, fără niciun fel de urmă de atașare emoțională.

Un refugiu pentru femeile bătute

În anul 2018, 388 de femei au fost victimele abuzului în familie. Dintre acestea, în jur de 40 au ajuns la centrul de ajutor din cadrul DGASPC Cluj.

Într-o încăpere din centrul de ajutor este o masă lungă. Acolo, directorul centrului, psihologul și asistentul social îmi spun despre luptele pe care le duc în fiecare zi pentru ca femeile care ajung în grija lor să se poată pune pe picioare. Pe unul dintre pereți este desenat un copac, iar pe frunzele sale sunt scrise cuvinte cheie: liniște, încredere, respect, libertate. Aceste cuvinte ar trebui să fie puncte de reper pentru femeile abuzate. Ele, de cele mai multe ori, ajung la centru cu probleme grave atât din punct de vedere psihic, cât și emoțional sau social.

Femeile abuzate ajung la centru când caută ele ajutorul sau când sunt aduse de poliție. În momentul de față, la centru sunt adăpostite patru femei și cinci copii.

„La multe le este frică să apeleze la poliție sau nu le lasă. Atunci ele când prin ocazia se ducă la serviciul de asistență locală. Ele știu că există un adăpost. Multe așteaptă momentul când el e plecat la serviciu și pleacă”, spune directorul centrului.

Centrul funcționează încă din anul 2005. În tot acest timp, au organizat nenumărate campanii de conștientizare. Astfel, din ce în ce mai multe femei au aflat că există oameni care le pot ajuta să iasă din relațiile toxice în care se află. Astfel, în anul 2018 au cerut ajutorul 40 de femei (cu 10 mai multe față de media generală). Imediat după înființarea centrului, în 95% dintre cazuri, victimele se întorceau la agresor. Anul trecut, doar 5% s-au întors.

„A fost un salt. Se face și multă publicitate, au aflat că este un adăpost și nu le mai este rușine. Încet se schimbă mentalitatea”, spune directorul centrului.

Odată ajunse acolo, li se face o evaluare inițială din punct de vedere medical, social, psihologic și economic. Apoi se ține cont de dorințele lor. După perioada de revenire, copiii sunt integrați școlari. Educatorul se ocupă de partea educațională.

Rămân din motive financiare și pentru copii

Astfel, angajații centrului s-au lovit de la an la an, de la caz la caz, de același tipar. Femeile aleg să rămână în relațiile abuzive din motive financiare. Se tem că nu se vor descurca singure să își crească copiii.

„Prima scuză este cea financiară. Nu au unde să se ducă, nu se pot descurca singure. Ele sunt abuzate de multe ori și din punct de vedere social. Li se interzice să aibă un loc de muncă. Li se interzice să iasă din casă, să își viziteze familia. Fiindcă nu au contact cu alte persoane, ele nu mai știu ce e real. El promite că se schimbă, că nu se va mai întâmpla. Liniștea durează o săptămână, două, apoi o iau de la capăt. E același tipar, tras la xerox la toate, indiferent că e vorba de femei cu două facultăți și la cele de la țară. Promit că se schimbă, le roagă, le aduc flori. Fiind izolate de tot, nu mai au un sistem de referință valid. Ele chiar cred că ele sunt vinovate, cum el le-a îndoctrinat atâția ani, le-a făcut să se simtă vinovate”, explică psihologul și asistentul social.

Agresorii le creează o dependență socială și emoțională. Le este interzis să socializeze. Acesta a fost și cazul Laurei, care nu avea voie nici măcar să iasă cu copilul în parc sau să-și viziteze sora.

„Copiii, fiind martori, ei vor promova mai departe violența. 80%  dintre femei pleacă când copiii sunt deja afectați și văd că o vor lua pe urmele lui și devin agresivi, fie ajung la rândul lor victime. Când vede că viața copilului este în pericol, atunci pleacă. Până atunci ele rabdă tot”, explică psihologul.

Agresorul amenință că dacă pleacă, le va lua copiii. Neavând o cultură juridică și socială, ele chiar cred că vor rămâne fără copii. N-au încredere în forțele lor, că pot lucra și pot să își întrețină copilul.

Femeile însă trebuie să înțeleagă că pot evada dintr-o relație abuzivă, în care violența este la ordinea zilei. Ele pot apela la numărul de urgență 112 sau pot suna la DGASPC. Astfel, pot opta să ajungă la centru, unde vor fi învățate tot ce trebuie să facă pentru a putea duce o viață liniștită, departe de agresorul lor.

*Numele tuturor femeilor care apar în material au fost schimbate din motive legate de siguranța lor.

Statistici în ceea ce privește violența în familie

Anual, la centrul de ajutor din județul Cluj se refugiază, în medie, 30 de femei cu 60 de copii

Anul 2018 a reprezentat un salt important. S-au cazat 40 de femei împreună cu 80 de copii

În primul an de funcționare a centrului, 95% dintre victime s-au întors la agresor. În 2018, doar 5% dintre victime s-au întors

În 2018, în județul Cluj, 388 de femei au fost victime ale violenței domestice

În România, la fiecare 30 de scunde o femeie este bătută de partenerul ei