De pe Champs-Élysée pe plaiuri mioritice. Regizoarea franceză Claire Simon la Cluj

Festivalul Francez de Film de la Cluj-Napoca, desfășurat săptămâna trecută, la Cinema Victoria, a reunit nume ilustre din industria franceză de film. Pe lângă competiția de tineri regizori, aflați la primul sau al doilea scurtmetraj, o amplă retrospectivă i-a fost oferită lui Claire Simon, o regizoare din Franța, care jonglează simplu atât cu ficțiunea cât și cu documentarele.

Începuturi stabile, expert la momentul actual

Claire Simon s-a lansat în lumea artei cinematografice pe calea montajului, apoi a fost vrăjită de magia rolului de regizor. A început timid, la vârsta fragedă de 18 ani și nu s-a mai oprit. Partea cinematografiei pe care a îndrăgit-o și pe care a practicat-o cu un aplomb aparte a fost reprezentată de documentare.

„Atunci am descoperit documentarele, faptul că poți improviza și mi-a plăcut foarte mult. Mi se părea inovator să improvizezi la momentul respectiv. Începând cu acea zi, nu am mai dat camera la nimeni altcineva”, a mărturisit cineasta.

În demersul său de a deveni un nume de referință în lumea competitivă a filmului, s-a lovit de nesfârșitele stereotipuri, în special ea aflându-se în pielea unei femei.

„Trebuie să fii activă, ia foarte mult timp, în special dacă ești femeie. Nu este de două ori mai greu, ci de patru ori”, a dezvăluit regizoarea.

În Franța, filmele românești sunt văzute ca documentare

Obiectivul cu care a pornit în această industrie a fost vizionar, și-a dorit cu ardoare să facă filme ce nu au mai fost făcute vreodată. La Cluj, a venit cu un țel la fel de pur și simplu, să „împărtășească” impactul filmelor sale cu audiența română.

A lăudat cinematografia română, clasificând-o ca fiind „foarte bună” și populară printre cercurile specialiștilor din lumea filmului francez. În Franța, filmele românești sunt percepute, în mod paradoxal, drept adevărate documentare, deși se bazează pe fabricații ficționale.

„Când nu cunoști actorii, filmul arată ca un documentar, Când un film este bun și se prezintă ca un documentar, totul este minunat”, a explicat artista.

Operele sale, la granița dintre ficțiune și non-ficțiune

Cu o vastă experiență în lumea filmului, Claire Simon a abordat succesiv genuri diferite, atât ficțiune, cât și documentare. A decriptat mecanismele diferite din spatele fiecărui gen și le-a exploatat astfel încât a ajuns să creeze adevărate capodopere.

„Desigur, sunt mișcări diferite pentru crearea de filme. Când faci un documentar, te axezi mai mult pe cinematografie deoarece improvizezi mai mult, faci totul în mod fizic, execuți un program care este scenariul. Pe de altă parte, când realizezi o ficțiune, trebuie să o faci să pară reală astfel încât pare convingătoare, devine adevărată, reală”, a indicat creatoarea de lucrări cinematografice.

Două dintre filmele sale, ecranizate pe meleaguri mioritice

În cadrul Festivalului de Film Francez de la Cluj-Napoca, două proiecții de ale sale au apărut pe marele ecran, „Gara de Nord” și „Primele singurătăți”.

„Gara de Nord” este o dramă complexă ce tratează Gara de Nord din Paris drept un „loc abstract”, unde viața se confruntă cu moartea, iar viețile pasagerilor necunoscuți se întretaie prin prisma destinului. Filmul conține teme extrem de dezbătute, precum minoritățile defavorizate, influența nefastă a politicii, iubirile pasagere, imigranții ilegali, vandalismul, sinuciderea, stereotipurile care conduc la discriminare, discrepanțele dintre clasele sociale.

Cu un impact emoțional asemănător, „Primele singurătăți” tratează dilemele adolescenților, explorând subiecte precum alegerile dintre bine și rău, căutările nesfârșite și confesiunile pasionale.

În procesul de creare a ambelor filme, Claire Simon a adoptat o metodă unică, s-a transpus în cele două lumi pentru a observa exact care este esența pe care o poate aborda în filmele sale. Pentru „Gara de Nord”, Claire Simon a ascultate numeroase povești rostite pe un peron, colectând informații și construind un nou univers.

„Am lucrat mult în jurul acelui loc din Paris, care este cea mai mare gară din Europa. Am stat acolo o perioadă lungă de vreme cu asistenții mei, am colectat dialoguri, povești, apoi am scris scenariul și am făcut filmul, care conține niște actori extrem de cunoscuți precum Nicole Garcia, Reda Kateb sau François Damiens”, a rememorat regizoarea.

În cazul filmului „Primele singurătăți”, Claire Simon s-a alăturat grupului de tineri studenți, unde, pas cu pas, a ajuns să descopere povești tulburătoare și tendințe impresionante.

„Trebuia să fac un film cu elevi drept actori și când am început să îi cunosc mai bine, mi-am dat seama că erau obsedați de viețile lor de familie, care erau distruse. Era și grupa de vârstă, de 16-17 ani, când vrei să pleci și ai o părere negativă față de familia ta”, a spus experta în cinematografie.

Filmele sale s-au bucurat de aprecierea criticilor, câștigând numeroase distincții importante precum premiul Maître du Réel, Fipresci sau ecranizarea în cadrul unor festivaluri de film, Forum Berlinale, Indie Lisboa sau BFI Londra.

Deși răsfățată de aceste recompense materiale, Claire Simon încă nu se simte „realizată”, mărturisind că munca sa încă nu s-a terminat, mai având „lucruri de făcut”.

Claire Simon este o altă personalitate recunoscută ce a pătruns în cultura municipiului Cluj-Napoca. Ea simbolizează o bucățică de artă nouă, ce a pătruns în acest loc, expunându-și operele, precum spune și aceasta.

„Este asta și doar asta, arta”, a spus regizoarea.

Articol scris de Iulia Mureșan, studentă în anul I la Jurnalism, FSPAC