Studiu realizat de cercetători români şi germani despre efectele incendiilor de vegetație

Studiul realizat de Angelica Feurdean, profesor afiliat Facultății de Biologie și Geologie și cercetător în cadrul UBB, alături de un colaborator de la Senckenberg Research Biodiversity and Climate Research Centre și publicat recent în revista Scientific Reports a pornit de la ipoteza conform căreia, pe lângă scăderea globală a temperaturii şi a concentrației dioxidului de carbon în amosferă, alți factori perturbatori, precum incendiile de vegetație, au contribuit la expansiunea semnificativă a vegetației ierboase în timpul Miocenului târziu (10-5 Ma).

Astfel, pe baza unor arhive indirecte ale dinamicii incendiilor, vegetației şi temperaturii, reconstituite dintr-o carotă sedimentară veche de 10 milioane de ani extrasă din Marea Neagră, a fost pusă în evidență, pentru prima dată în zona temperată Eurasiatică, o intensificare a frecvenței şi intensității regimului incendiilor de vegetație ca urmare a aridizării climatului din timpul Miocenului târziu.

Acest context a determinat o reacție rapidă la nivelul vegetației prin extinderea suprafețelor de păduri deschise cu pajişți în detrimentul pădurilor mixte de conifere și temperate calde. Creșterea frecvenței incendiilor de pădure a împiedicat regenerarea vegetației lemnoase, accelerând expansiunea covorului ierbos - mult mai bine adaptat condiţiilor noi de mediu.

Studiul schimbă paradigma asupra mecanismelor implicate în dezvoltarea pajişților din zona temperată, demonstrând că nu doar ecosistemele de pajişti tropicale dominate de plante adaptate la secetă au nevoie de foc pentru a-și menține funcționalitatea. Analiza deschide noi orizonturi de cercetare, în special în ceea ce privește rolul factorilor perturbatori neglijați până acum (foc, ierbivore) în dezvoltarea ecosistemelor de pajişti.