Despre grijile clujenilor acum și pe vremuri

De-a lungul timpului, oamenii au avut diferite preocupări și griji în ceea ce privește funcționarea comunității. De la importanța apei la problemele cu deșeurile, sunt anumite probleme care, chiar dacă și-au schimbat într-un fel sau altul forma, au rămas de-a lungul anilor în comunitatea din Cluj-Napoca.

Apa curată

Apa a reprezentat unul dintre cele mai importante lucruri pentru clujenii de pe vremuri, fiindcă ajuta la funcționarea lor din punct de vedere social. De la hidratare, la curățenie sau obținerea unei surse de hrană, apa a avut un rol important.

„Funcționalitatea apei în relație cu comunitățile urbane a fost una generalizată. În primul rând, apa de băut și cea folosită pentru pregătirea alimentelor reprezenta una dintre resursele vitale ale existenței. De asemenea, apa reprezenta mediul natural pentru una dintre cele mai importante resurse de hrană ale comunităților creștine- peștele. Apoi, apa valorizată din punct de vedere tehnic (captată și/sau distribuită) era omniprezentă: cursuri și aducțiuni de apă din proximitatea majorității gospodăriilor orășenilor, puțuri și fântâni, rigole și canalizări amenajate în spațiile publice. Resursele hidrografice erau totodată indispensabile derulării vieții cotidiene: apa constituia forța motrică pentru activarea morilor și instalațiilor hidraulice de diferite tipuri, genera funcționalități lucrative pentru majoritatea activităților meșteșugărești/breslașe și era folosită pentru băile publice private”, a scris Cosmin Cătălin Rusu în volumul „Re-descoperim Clujul”, lansat sub egita asociației „Vechiul Cluj.

Apa a rămas un factor important, care face parte din grijile cotidiene ale clujenilor. De aceea, recent, unii clujeni s-au luptat pentru ca Tarnița să nu mai fie navigabilă, mai ales că este sursa de apă care alimentează întregul municipiu.

Igiena clujenilor

Igiena și sănătarea erau un punct de interes pentru clujenii de pe vremuri, la fel cum sunt și acum. De asemenea, deșeurile depozitate pe străzi au fost și încă sunt motiv de nemulțumire.

„Mediul de viață dintr-o aglomerare urbană era supus unor numeroase provocări cotidiene care atentau la confortul și siguranșa igienico-sanitară a indivizilor. Conservarea precară a alimentelor, varza murată, pielea tăbăcită, afumătorile, fierăriile, peștele și animalele, deșeurile (aruncate în spatele casei, la marginea străzilor ori în șanțurile de apărare) și conținutul latrinelor, constituiau motive pentru frecvente plângeri datorate mirosurilor insuportabile”, arată sursa citată.

Aici se poate face o paralelă cu problemele care există în Cluj atât în ceea ce privește groapa de gunoi de la Pata Rât, cât și locurile în care clujenii își aruncă gunoiul fără să folosească pubelele.

„Igiena personală aproximativă a indivizilor, se pare o constantă a perioadei, ajungea uneori atât de evidentă încât devenea parte a preocupărilor cotidiene și subiect al reglementărilor în cadrul asociațiilor breslașe”, explică istoricul.

Igiena personală a anumitor indivizi a devenit o problemă și în prezent, motiv pentru care s-a aprobat o hotărâre de consiliu local prin care persoanele care emană un miros neplăcut și circulă cu mijloacele de transport în comun pot fi amendate.

Animalele libere pe străzi

Diverse fotografii cu porci, cai sau vaci care circulau nestingherite prin oraș au fost surse de amuzament pentru clujeni în repetate rânduri, însă nu s-au luat măsuri concrete. Pe vremuri, autoritățile locale nu erau de acord cu asemenea „incidente”.

„Conform unei ordonanțe din 1561, porcii care circulau nesupraveheați pe străzi puteau fi împușcați. Abia la 1790 va fi interzisă - și sancționată cu amenzi – lăsarea liberă pe străzi a porcilor din gospodăriile orașului interior”, mai arată sursa citată.

Boli și sistemul de sănătate

Accidentele de muncă, bolile și infecțiile din spitale sunt preocupări la ordinea zilei în prezent. Și pe vremuri, însă, oamenii își făceau griji în privința acestor subiecte.

„Afecțiuni – acute ori cronice – dintre cele mai diverse, precum și efectele greu de gestionat ale epidemiilor (în principal ciumă, lepră și sifilis), dar și riscurile relativ ridicate ale producerii unor accidente cotidiene (de muncă) ori a unor leziuni/răni cauzate de implicarea frecventă în situații conflictuale (armate), au stimulat în permanență încercări de a găsi răspunsuri sanitar-curative din partea locuitorilor. Până la sfârșitul secolului XV, centrele urbane ardele nu au acut doctori licențiați și farmaciști profesioniști, problemele medicale ale populației fiind soluționate de către bărbieri-chirurgi, care învățau și practicau „meșteșugul” în cadrul breslelor. Aceștia satisfăceau îmtreg necesarul igienico-sanitar al epocii: rădeau barba și tundeau părul, puneau peruci, spălau și ungeau părul cu diverse loțiuni. În condițiile de insecuritate corporală sporită ale epocii – războaie, protecție inexistentă ori foarte limitată a muncii, condiții de viață, respectiv alimentație, cel mai adesea precare, aceștia îndeplineau frecvent și atribute specifice dentiștilor, chirurgilor și medicilor moderni – lăsau sânge/puneau lipitori și aplicau ventuze, îngrijeau răni sau amputau membre ale corpului, pregăteau purgative, produceau și administrau alifii pentru afecțiuni ale ochilor, dinților sau ale membrelor”, scrie istoricul.

Incendiile, una dintre cele mai mari provocări

Aproape zi de zi apare în presă vreo știre că o casă a fost mistuită de flăcări sau că pompierii s-au luptat ore înșiri cu un incendiu care a izbucnit, de cele mai multe ori, dintr-o simplă neatenție. Cu focul se luptau de multe ori și clujenii în trecut.

„Una dintre provocările constante și în același timp unul dintre inamicii cei mai agresivi ai orașelor epocii preindustriale l-a reprezentat focul, respectiv incendiile. Centrele urbane erau de regulă așezări aglomerate – expuse și aproape deloc protejate ignifug, având o multitudine de amenajări construite, realizate din lemn și/sau alte materiale ușor inflamabile. […] Mijloacele de luptă contra focului au fost în epocă incomparabil inferioare forței sale distructive. Acestea se reduceau la acțiunea găleților cu apă (sau a oricăror lichide neinflamabile avute la îndemână) date din mână în mână și a materialelor textile umede, la cea a nisipului și a pământului, la demolarea parțială sau totală a structurilor cuprinse de foc ori, pur și simplu, depindeau de capriciile vremii, respectiv  de efectul providențial al precipitațiilor. Apărarea contra incendiilor era o activitate care a reclamat mereu o atenție sporită și resurse importante”, scrie în volumul „Re-descoperim Clujul”, semnat de istoricul Cosmin Cătălin Rusu.

Numeroase clădiri din Cluj au fost mistuite de incendii de-a lungul timpului. Astfel, în anul 1655, aproximativ 1.800 de case și două biserici au ars.

Clujenii și politica

Politica a fost din cele mai vechi timpuri un subiect de discuție important în rândul clujenilor.

„Din primele momente de funcționare a orașului, contradicțiile de natură social-politică dintre diferite partide care își disputau influența și controlul asupra Clujului au cauzat situații de insecuritate pentru locuitori și bunurile acestora”, se explică în sursa citată.

Astfel se poate observa că diferențele în ceea ce privește preocupările cotidiene ale clujenilor nu s-au schimbat atât de multe, în ciuda evoluției orașului.