Actualitate
Opinie: Nu-l linşaţi pe Huidu!
A greşit sau nu (din punctul de vedere al legii rutiere) Şerban Huidu trăieşte o dramă şi nu merită să fie tratat aşa cum este tratat.
O nenorocire cum este cea prin care trece acum Huidu poate marca pe viaţă pe oricine, oricât de puternic ar fi psihic. În mod cert, discuţiile purtate pe (mai) toate televiziunile de ştiri nu sunt decât o răsucire a cuţitului în rană. Argumentul comentatorilor că astfel de dezbateri conştientizează populaţia este fals. Într-adevăr, modul în care mulţi dintre români se comportă la volan demonstrează că este nevoie de o educaţie în domeniul conducerii preventive.
Dar... de ce jurnaliştii nu au fost la fel de interesaţi jurnalistic de subiecte precum cele de mai jos:
În iulie 2004, Carmen Păunescu, soţia poetului Adrian Păunescu (senator PSD la acel moment), aflată la volanul unui gipan a intrat pe contrasens pentru a depăşi o coloană de maşini şi a lovit frontal o Dacia Nova care circula regulamentar. A omorât o familie – mamă, tată şi fiică – şi a băgat în spital pe mezina de 16 ani. Soţia politicianului a fost condamnată la doi ani de închisoare cu suspendare şi nu a petrecut nici o zi în arest.
În martie 2008, pe Kiseleff, pe zebră, Anamaria Straus a trecut peste o tânără care a îndrăznit să traverseze prin locul marcat corespunzător. Pentru că justiţia a condamnat-o să urmeze anual cursuri de pregătire teoretică, pentru cunoaşterea noţiunilor rutiere, de mecanică şi de prim-ajutor, Anamaria Straus a atacat decizia. Sentinţa finală a condamnat-o la închisoare cu suspendare şi la plata a 210.000 de euro daune morale, care însă au fost suportate de asigurator.
Tot în 2008, în octombrie, la Timişoara, Flavius Borca a trecut cu un BMW neînmatriculat peste o bunicuţă de 82 de ani care traversa pe culoarea verde a semaforului pietonal, pe trecerea pentru pietoni semnalizată cum scrie la carte. Pentru fapta sa, eminentul student la Drept a fost condamnat la trei ani cu suspendare. Poate şi pentru că tatăl său, un potent om de afaceri din Timişoara, era prieten la cataramă cu şeful Serviciului Înmatriculări şi cu un şef din Poliţia Rutieră Timişoara.
Cornel Nistorescu, jurnalist de top, deontolog cu gură mare cînd vine vorba de moralitatea altora, a zdrobit în decembrie 2008 cu gipanul X5 doi tineri care circulau cu motocicleta. Jurnalistul a întors „tractorul” peste scuarul care separa sensurile de mers, exact peste o trecere de pietoni, nu s-a asigurat şi a intrat pe sensul opus, de unde venea o motocicletă. Rănile grave i-au ţinut pe cei doi tineri 90 de zile în spitale, dar Nistorescu a încercat să obţină o înţelegere amiabilă. A fost trimis în judecată abia în 2010, iar în cursul cercetării penale a încercat să dea vina pe copilul său aflat pe bancheta din spate, pe viteza mare a motocicletei şi a adus chiar un martor mincinos.
Ignorarea totală a acestor patru cazuri, o picătură de apă într-un ocean de reguli încălcate cu zâmbetul pe buze, mă face să cred că insistenţa cu care jurnaliştii de la iRealitatea Tv insistă pe cazul lui Şerban Huidu nu este gratuită.
Şerban Huidu – unul dintre cei mai cunoscuţi şi mai spumoşi jurnalişti din România – nu merită să fie linşat mediatic. Imaginaţi-vă, peste câteva luni, că o expertiză i-ar descoperi dacă nu nevinovăţia, măcar circumstanţe atenuante. În urma acestui „concert” de acuzaţii, credeţi că va mai conta?
Cât despre cei care acum îi răscolesc lui Şerban Huidu „cazierul” rutier – să îl văd pe acela care niciodată, în viaţa lui, nu a circulat cu viteză peste limita legală, nu a depăşit peste linia continuă sau nu a „tăiat” vreo curbă.
Paul Niculescuredactia@monitorulcj.ro