monitorulcj.ro Menu
Actualitate

Praznicul Sfinţilor Ardeleni: Cuvioşii Mărturisitori Visarion şi Sofronie, mucenicul Oprea şi preoţii Ioan din Galeş şi Moise Măcinic din Sibiel

Cuviosul Visarion Mărturisitorul a trăit în veacul al XVIII-lea, fiind de neam  sârb din Maidan, Bosnia.

După tunderea în monahism şi stabilirea la Athos, va ajunge în Transilvania după anul 1744. Se aminteşte că la Lipova a ridicat o cruce de lemn pe care a înfipt-o în pământ şi de unde a început să curgă un izvor tămăduitor. Crucea a devenit loc de pelerinaj pentru credincioşii ortodocşi. Este ştiut faptul că în Ardeal stăpânirea străină făcea eforturi susţinute pentru atragerea populaţiei la religiile calvină, catolică sau evanghelică şi doar cu căteva zeci de ani o parte din cler şi credincioşi erau adepţii religiei greco-catolice, sau unite. Pentru efortul său de susţinere şi propovăduire a ortodoxiei Cuviosul Visarion a fost prins şi arestat la Timişoara şi apoi transportat la Viena sub acuzaţia că ar fi zădărnicit activitatea misionarilor catolici, dezbinând pe uniţi de Biserica catolică.

Cel de-al doilea mărturisitor al credinţei răsăritene a fost monahul Sofronie de la Cioara. Se cunoaşte faptul că în satul său din judeţul Alba a organizat o şcoală pentru cei nevoiaşi. Sofronie se numără printre cei 500 de preoţi ortodocşi ce sunt arestaţi şi alungaţi de stăpânirea austro-ungară. Acest eveniment se petrecea în jurul anului 1757. Părintele Sofronie s-a aflat în fruntea răsculaţilor, răscoală reprimată de trupele generalului Bucow, ce a distrus mai apoi cu tunurile peste 150 de biserici ortodoxe.

Mucenicul Oprea Nicolae era din Sălişte el va deveni un apărător al credincioşilor ortodocşi din Transilvania. El va face trei călătorii la Viena în anii: 1748, 1750, 1752, ultima fiind cea în care este primit de împărăteasă căreia îî înmânează doleanţele românilor. Ca răspuns la cererile sale este întemniţat în temuta temniţă din Kufstein, de unde nu se va mai întoarce.

Preotul Ioan din Galeş, se înscrie în rândul luptătorilor neânfricaţi împotriva uniaţiei. A fost arestat în anul 1756 şi dus în lanţuri la Sibiu, apoi la Deva ca mai târziu să ajungă la închisorile din Graz şi Kufstein unde şi a dat obştescul sfârşit după 24 de ani de suferinţă mărturisindu-le unor negustori braşoveni că: mai bine va muri acolo, decât să-şi lase credinţa strămoşească.

Preotul Moise din Sibiel a fost asemeni celor pomeniţi mai înainte, fiind denunţat  iar apoi întemniţat la Sibiu timp de 17 luni. Depus din treapta preoţiei a mers împreună cu Oprea Nicolae din Sălişte la Viena în anul 1752, cu prilejul celei de-a treia călătorii. Asemeni lui Oprea este şi el închis la Kufstein, unde se crede că a pătimit 32 de ani.

Biserica Ortodoxă îi prăznieşte pe aceşti mucenici şi mărturisitori ai credinţei străbune începând din anul 1950 la data de 21 octombrie.

Slujba Vecerniei îi aminteşte împreună pe apărătorii ortodoxiei în troparul glasului 1:          Luptătorilor pentru Ortodoxie, ca nişte îngereşti trâmbiţe aţi înviorat în suflete îndrăznirea mărturisirii dreptei credinţe, şi ca nişte înţelepţi propovăduitori, pe popor l-aţi hrănit cu dreaptă şi luminată învăţătură. Mari au fost ostenelile lucrării voastre; mare şi osârdia propovăduirii; mare a fost şi rodul luptei voastre drepte, pururea pomeniţilor ostaşi ai lui Hristos.

Cunoscându-le viaţa lor închinată lui Hristos şi pătimirea lor mucenicească pentru credinţa ortodoxă, noi cei cu cugetul şi simţirea profund românească suntem astăzi în măsură să le aducem cinstire şi preţuire, astfel încât să ştim a ne apăra dreapta credinţă în faţa tuturor vicisitudinilor sau dorinţelor străine neamului nostru. Fie ca în rugăciunile către tronul Împăratului ceresc să ne fie nouă mijlocitori, aceşti sfinţi ce au izvorât din plaiurile transilvane, ca cei care au mărturisit pe Hristos înaintea lumii şi să rostim împreună:

O, fericită treime de sfinţi mărturisitori, Visarioane, Sofronie şi mucenice Oprea, care cu multă îndrăzneală aţi apărat credinţa ortodoxă şi crucea pătimirii voastre aţi dus-o până la capăt ! Fericiţi sunteţi că Bunul Dumnezeu S-a milostivit de strădaniile voastre cele sfinte pentru credinţa strămoşească şi a adus, până în cele din urmă, în staulul Bisericii române, pe toţi cei abătuti de la Sfânta Ortodoxie. Rugati-vă neîncetat lui Hristos, Dumnezeului nostru, pentru desăvârşirea acestei reintoarceri, pentru ca toţi, un singur suflet având şi o singură credinţă mărturisind, să cântăm Preasfintei Treimi, împreună cu voi: Aliluia! Condacul al 13-lea din Acatist

Lect. Univ. Dr. Marcel Muntean