Praznicul Sfântului Mare Mucenic Dimitrie şi al Sfântului Dimitrie cel Nou din Basarabi. Mântuirea între eroismul credinţei şi liniştea singurătăţii

Cel dintâi Sfântul şi Marele Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de Mir (Dumitru) este unul din marii aleşi ai lui Dumnezeu, făcător de minuni şi tămăduitor. Prăznuirea lui se face la 26 octombrie. El a trăit în vremea împăraţilor Diocleţian (284-305) şi Maximian (286-305). Numele său provine din limba greacă şi aminteste de vechea zeiţă Demeter. Creştinismul a impus numele masculin Demetrios, definit uneori ca simplificare a lui demometer, maica poporului (demos-popor; meter-mama), pronunţat în neogreacă dimomitir. La noi, pe lângă numele bărbăteşti Dumitru, Dimitrie (cu prescurtări ca Mitrea, Mitru, Mitu, Dima şi diminutive ca Mitruş, Mitruţ, Mitrel, Mitrică, Mitus, Mitel, Mitică), există şi numele femeiesc Dumitra.Din cuprinsul vieţii sale, înscrise în Sinaxare, aflăm că a fost fiul prefectului din Tesalonic. Datorită calitatilor sale, este numit după moartea tatălui său, guvernator al Tesalonicului, proconsul al Greciei de către Maximian Galerius, Cezarul Greciei şi al Macedoniei. El era admirat de toţi, nu doar pentru nobleţea şi frumuseţea lui exterioară, ci şi pentru virtuţile sale, pentru înţelepciunea şi bunătatea sa.Toate aceste onoruri nu l-au făcut pe Dimitrie să piardă din vedere lucrurile cele mai importante, şi anume cele legate de mântuirea sufletului. Fiind dintru început evlavios cu ardoare îşi dedica timpul învăţăturii lui Hristos şi fără să se ascundă propovăduia credinţa cea adevărată aşa încât mulţi păgâni din Tesalonic şi din regiune s-au convertit la creştinism; în ciuda persecuţiilor pornite de împărat împotriva creştinilor În vremea aceea, creştinii erau trimişi ca pedeapsă, să lupte cu gladiatorii. În aceste lupte, ei erau victime sigure. Învingător în războiul contra sciţilor, în drum spre Roma, Cezarul Galerius s-a oprit la Tesalonic pentru a fi aclamat de popor şi a sacrifica zeilor. Păgâni invidioşi din cetate au profitat de această ocazie pentru a se plânge împăratului şi a-l denunţa pe Dimitrie că este creştin. Mânia împăratului s-a transformat în furie, când a aflat că Dimitrie nu doar era ucenic credincios al lui Hristos, dar şi predica public credinţa creştină. Astfel, a poruncit împăratul să fie prins sfântul şi să fie pus într-o temniţă.Bazileul avea un om al lui ce se chema Lie ce întrecea pe toţi cei de vârsta lui prin mărimea trupului şi la putere îndemnând pe oamenii cetăţii să iasă să se lupte cu el. Un tânăr creştin, pe nume Nestor,  a mers la Sfântul Dimitrie în temniţă, zicându-i: Robule al lui Dumnezeu, vreau să mă lupt cu Lie. Roagă-te pentru mine, la auzul acestor cuvinte Dimitrie însemnându-l pe frunte cu semnul crucii, îi zise: Şi pe Lie vei birui şi pentru Hristos vei mărturisi. Deci, luând Nestor îndrăzneală din cuvintele acestea, merse de se lupta cu Lie şi-i puse semeţia lui jos, omorându-l.Împăratul auzind de această faptă a tânărului Nestorie mâhnit şi s-a mâniat. Totodată a aflat că Sfântul Dimitrie a îndemnat pe Nestor la aceată luptăde aceea a trimis ostaşi şi le-a poruncit să-l străpungă cu suliţele pe Dimitrie în temniţă, pentru că a fost pricina morţii lui Lie. Marele Dimitrie şi-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu, făcând după moartea sa multe minuni şi uimitoare tămăduiri. Din trupul lui Dimitrie, nu a curs sânge, ci mir vindecător de boli. Astăzi moaştele sale se păstrează la Salonic în biserica care îi poartă numele.După aceasta tot din porunca împăratului i s-a tăiat şi capul lui Nestor. Pomenirea Sfântului  Nestor se face la 27 octombrie. Astăzi moaştele sale se păstrează la Salonic în biserica care îi poartă numele.În iconografie, Dionisie din Furna menţionează că Sfântul Mare Mucenic Dimitrie se zugrăveşte sub chipul unui tânăr: cu începere de mustăţi. El ne înfăţişează de asemenea, nu doar figura sa ci şi explică cum trebuie reprezentate şi celelalte momente din viaţa şi pătimirea mucenicului. În icoana care îl reprezintă pe Sfântul Dimitrie alături de Sfântul Nestor, el îl binecuvântează pe Nestor, în vreme ce Sfântul Nestor este redat în genunchi şi cu mâinile în semnul rugăciunii. Icoanele de factură recentă îl înfăţişează pe Sfântul Dimitrie în chip de  luptător, pe un cal roib, învingându-l, în mod simbolic, pe împăratul păgân Maximian. Mare apărător te-a aflat întru primejdii lumea, purtătorule de chinuri, pe tine cel ce ai biruit pe păgâni. Deci precum mândria lui Lie ai înfrânt, şi la lupta îndrăzneţ pe Nestor l-ai făcut, aşa, Sfinte Dimitrie, roagă-l pe Hristos Dumnezeu, să ne dăruiască nouă mare milă (Tropar glas 3). Cel de-al doilea sfânt prăznuit cu mare cinste la noi în ţară şi cu precădere la Bucureşti fiind patronul capitalei este Sfântul Dimitrie Basarabov. Sfântul Dimitrie a vieţuit în veacul al XIII-lea. El s-a născut şi a trăit într-un sat la marginea Lomului, în vremea drept credincioşilor împăraţi româno-bulgari. Despre viaţa sa se cunosc puţine amănunte, cert este că după mai multe izvoare sau documente, el s-a îndeletnicit cu păstoritul, iar mai apoi s-a apropiat de Dumnezeu, retrăgându-se într-o peşteră trăind până la moartea sa în rugăciune, post şi osteneli, devenind  monah. Se spune de asemenea, că după o vreme, apele Lomului umflându-se, au luat în curgerea lor şi trupul Sfântului Dimitrie, ce ar fi trecut la Domnul în vecinătatea lor.În Vieţile Sfinţilor ni se aminteşte despre descoperirea sa unei fetiţe ce pătimea de duh necurat, fapt petrecut cu voia lui Dumnezeu şi prin arătare îngerească. Vindecarea ei a coincis cu aflarea moaştelor Cuviosului, care după această primă minune au fost aşezate în biserica din satul Basarabov, nume ce se va consemna în alcătuirea Acatistului şi biografiei sale. Din acest moment vor începe ca sfintele sale moaşte prin harul divin să înfăptuiască o serie de minuni. Se consemnează că, domnitorul Valahiei auzind despre aceste miracole a dorit aducerea lor la Bucureşti, fapt ce nu a fost posibil cu toate încercările şi strădaniile depuse în acea vreme; de aceea, domnitorul a trimis toate cele necesare înălţării unui lăcaş de cult în satul Basarabov.Evenimentele ulterioare consemnează că între anii 1769-1774, fiind război între Rusia şi Poarta Otomană, generalul Petru Saltikov, auzind de vestitele minuni înfăptuite de Cuviosul Dimitrie; şi fiind în satul amintit, a dorit a le lua cu el în Rusia. La stăruinţele unui credincios cu numele Hagi Dimitrie, ele au fost date spre a fi aduse Ţării Româneşti. Această menţiune este relatată în viaţa sfântului ea s-a petrecut în vremea mitropolitului Grigorie al Ungrovlahiei. În timpul războiului de independenţă, din anul 1877, la rugămintea unui tată de a-şi vedea înapoi cei şapte fii teferi, minunea s-a produs; ei au revenit cu toţii la familia lor.Multe sunt consemnările legate de minunile şi ajutorul primit în dercursul veacurilor, chiar şi astăzi, pe care Dumnezeu şi-l revarsă asupra credincioşilor, prin sfinţii săi.  Pomenirea sa în Biserica Ortodoxă Română este la 27 octombrie, cu o zi după celebrarea Sfântului Mare Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de Mir, iar slujba prin care s-a proclamat generalizarea sa în cuprinsul patriei noastre a fost prăznuită în anul 1955. Evlavia deosebită pe care credincioşii au manifestat-o în decursul veacurilor faţă de acest sfânt a însemnat rostirea de rugăciuni, închinarea de biserici şi zugrăvirea chipului său.Icoana sa ni-l prezintă asemenea unui cuvios purtând tunică, schimă, în mâna dreaptă având cruce, iar în cealaltă un filacter desfăşurat. În cele două părţi, pe laturile icoanei ne sunt istorisite de o parte şi de cealaltă, momente semnificative din viaţa sa. Prăznuind Sfinţii lui Dumnezeu să ne îndreptîm viaţa noastră luându-ne drept modele pe aleşii Domnului ca pe nişte adevăraţi înaintemergători privind totdeauna la Hristos Dumnezeul nostru.