monitorulcj.ro Menu
Actualitate

Halal „pietate” !

Clujenii au ajuns să amaneteze tot ce mai au prin casă: de la aur, aparate foto, video, telefoane, tablouri şi până la... tigăi de teflon.

Patronii prosperă, ademenind clienţii cu „oferte” tentante: comisioane mai mici şi o perioadă mai lungă de graţie. Ca să poată supravieţui de la o zi la alta, clujenii au ajuns să ducă la amanet cam tot ce au prin casă. Patronii acestor afaceri „vin în sprijinul” oamenilor, acceptând tot felul de obiecte: de la aur, aparate foto, video, telefoane, tablouri şi până la... tigăi de teflon. Absolut totul se poate duce, în zilele astea, la amanet.Pentru un leuPentru a plăti facturile, cheltuielile de bloc, pentru a-şi întreţine copiii la şcoală, pentru ratele la bancă sau, pur şi simplu, pentru un cartof şi o bucată de pâine, clujenii au ajuns să-şi amaneteze şi pielea de pe ei. Patronii acestor afaceri prosperă, ademenind clienţii cu tot felul de „oferte”: comisioane din ce în ce mai mici şi o perioadă mai lungă de aşteptare în care clientul îşi poate recupera marfa, ştiind bine că acest lucru este puţin probabil să se întâmple. Pun marfa în vânzare, ştiind la fel de bine, că nimeni nu o va cumpăra şi, după câteva zile o stochează. Poate tot o mai fi bună de ceva, cândva.După ce îşi epuizează stocul de obiecte valoroase, clujenii găsesc te miri ce ca să ducă la amanet, pentru că orice se poate valorifica în ziua de azi. Şi pentru un leu. Patronii se apără, spunând că ei ajută oamenii, dar dacă îi întrebi cât câştigă te dau pe uşă afară.„Iniţial, am dus la amanet aurul pe care îl mai aveam prin casă, şi acela puţin: 2 inele şi un lanţ. Evident că nu am avut cu ce bani să le recuperez. Ca să nu le pierd, am prelungit timpul de amanet, ducându-le un aparat foto pe care l-am cumpărat cu 10 milioane. Ei mi-au dat 2 milioane, cu care am prelungit aurul. Acum sunt în situaţia că am la amanet şi aurul, şi aparatul foto. Nu ştiu dacă o să le mai pot recupera, la câte plăţi am de făcut. Cheltuielile de bloc, facturi restante, haine de iarnă la copii. În momentul de faţă, mai pot duce la amanet un laptop, dar o să ajung la sapă de lemn. Şi muncesc degeaba, banii pe care îi câştig şi eu şi soţia mea nu ajung. Nu am crezut niciodată că am să ajung în o situaţie aşa de disperată”, a mărturisit C.M., tată a trei copii.„Mi-am dat biblioteca pe nimic...”Unii clujeni au ajuns să îşi dea cărţile din propria bibliotecă la anticariat. Cărţi valoroase, unele în ediţii rare, sunt date pe bani de nimic. „Am avut în casă cărţi rămase şi de la străbunici. Le-am dat pe toate. Apoi, de la Bucureşti, s-a întârziat plata pentru ce am lucrat. M-am trezit că nu mai aveam nimic în casă, aşa că m-am dus la anticariat cu o carte păstrată de la străbunica mea, din Polonia. O ediţie destul de rară a Bibliei, legată în aur. Mi-au dat 1 milion de lei, când valora 10 milioane. I-am luat şi pe ăia, ce era să fac, şi m-am dus direct la piaţă să cumpăr mâncare. Asta e viaţa în aceste zile şi cred că o să fie şi mai rău”, spune Alina D.O bătrânică ne-a mărturisit, zâmbind şiret, că a reuşit să ducă la amanet... o tigaie: „Au luat-o. Nu am crezut, dar au luat-o. Mi-au dat 20 de lei pe ea”.O afacere bănoasăPatronii caselor de amanet, atunci când nu te fugăresc că îi iei la întrebări, îşi apără afacerea. „Da’ nu eu sunt de vină că vin oamenii la mine. Ce, îi oblig eu cumva să îşi amaneteze aurul sau mai ştiu eu ce? Eu îi ajut, le dau bani ca să se mai descurce de la o zi la alta. Dacă pierd ceea ce au la mine, da, fac şi eu bani. Oricum fac, pentru că pun comision. Dar nu eu sunt de condamnat aici, ci sistemul actual, că nu poţi face mai nimic cu banii pe care îi câştigi la preţurile din ziua de azi”, a sus Radu M., patronul unei case de amanet din Cluj-Napoca.Ca să vă faceţi o idee, printr-o casă de amanet de cartier pot trece peste 20 de kilograme de aur în doar şase luni.Mai nou, se pot amaneta până şi maşinile proprietate personală, cu condiţia să aibă sub 5 ani vechime. Suma primită după evaluarea maşinii poate fi negociată, dar nu depăşeşte de obicei 50% din valoarea maşinii.Comisionul perceput gravitează în jurul valorii de 1%. Dacă împrumuţi 100 lei, peste 30 de zile trebuie să dai înapoi, în plus, între 30 şi 50 de lei. La ora actuală, la nivel naţional, împrumuturile acordate de casele de amanet se ridică anual la peste 400 de milioane de euro.