Intrarea în Biserică a Maicii Domnului

Acest preaznic nu este regăsită între sărbătorile vechi ale Bisericii şi nici nu este inclusă ca episod în Sfânta Scriptură, ci, ea se află în Sfânta Tradiţie. Se consemnează că Andrei Criteanul a cunoscut-o la Ierusalim în secolul al VI-lea, fiind amintită cu un veac mai târziu la Constantinopol, în vremea Sfântului Patriarh Tarasie. În Apus, Papa Grigorie al XI-lea a celebrat-o în anul 1374. Cea dintâi reprezentare iconografică se pare că este cea dintr-o biserică rupestră din Capadocia, din veacul al IX-lea.

Reprezentarea iconografică compune, de la stânga spre dreapta, momentul în care Maria, asemeni unui prunc, păşeşte în curtea templului, lângă intrarea în Sfânta, fiind întâmpinată de preotul Zaharia, tatăl Sfântului Ioan Botezătorul ce se află pe prima treaptă a scării. Se aminteşte că, arhiereul a dus-o pe Fecioară în cele mai dinăuntru ale templului, unde numai preotul intra o dată pe an. Maria a rămas doisprezece ani, în cuviinţă până s-a apropiat vremea Bunei Vestiri. Ea este redată în plină mişcare cu braţele întinse către Zaharia. De asemenea, este reprezentată din nou la capătul celor cinsprezece trepte, trepte ce corespund celor cinsprezece psalmi ai treptelor, acolo unde este întâmpinată de îngerul Domnului, ce îi slujeşte. Vârsta la care ea a fost consacrată Domnului a fost de trei ani. Îmbrăcămintea şi elementele caracteristice tipologiei mariale corespund întru totul descrierii din Erminie. Alături de Fecioară se află părinții ei, Ioachim şi Ana. Reţinem că acest eveniment al ducerii Mariei la templu a fost făgăduit lui Dumnezeu de către Ana care, stearpă fiind, L-a rugat  împreună cu Ioachim pe Domnul să le dăruiască un copil. Dreptul Ioachim şi Ana sunt pictaţi în spatele cortegiului de tinere fete ce poartă făclii aprinse în mâinii. Ei o însoţesc pe Maria la templu. Spre deosebire de Fecioara şi de Sfânta Ana ce poartă maforion, fetele au capul descoperit. Deasupra imaginii tronează un văl de culoarea roşie ce simbolizează faptul că scena ce se petrece în interior. Faţadele şi porticurile templului sunt inspirate din arhitectura bisericilor de rit răsăritean.

Reluând şirul prezentării praznicului în diversitatea sa liurgică reţinem că în troparul de la Vecernia sărbătorii se face referire nu doar la momentul sărbătoresc ci şi la importanţa Fecioarei în actul naşterii Domnului: Astăzi înainte-însemnarea bunăvoinţei lui Dumnezeu şi propovăduirea mântuirii oamenilor, în Templu lui Dumnezeu luminat Fecioara se arată şi pe Hristos tuturor mai înainte Îl vesteşte. Acesteia şi noi cu mare glas să-i strigăm. Bucură-te plinirea rânduielii Ziditorului (tropar, glasul al 4-lea).

În Acatistul sărbătorii se consemnează:

Pe cea mai aleasă din toate neamurile, pe Sfânta Pruncă care se aduce astăzi de Sfinţii săi Părinţi în Biserica Domnului şi se aşează în Sfânta Sfintelor, spre sălăşuirea Împăratului tuturor, cu cântări de laudă şi cu mulţime de făclii să o întâmpinăm. Iar tu care ai milostivire nemărginită, slobozeşte-ne din toate nevoile pe noi care îţi cântăm: Bucură-te, bucuria noastră, Sfântă Pruncă, pururea Fecioară.(Condacul I).

În acelaşi context ei ne adresăm cu salutarea arhanghelului: Bucură-te, prunca Maria fiind descrisă ca: vasul cel sfinţit, că David mai înainte a proorocit despre Intrarea ta în Sfânta Sfintelor, că ai fost hrănită de îngeri, cortul lui Dumnezeu, singura binecuvântată între femei, scaunul Stăpânului, sălăşuirea luminată a Mântuitorului, izvorul darului, mieluşea curată, porumbiţă neântinată, Maica luminii, Pruncă cu trupul, desăvârşită cu sufletul, locul bucuriei, stricarea blestemului Evei, crin cu dulce miros, mirul cel de mult preţ, holdă nearsă, spic Dumnezeiesc, luceafărul dimineţii, că ai purtat pe soarele Hristos, uşa prin care a trecut Cuvântul, cea cu totul lăudată, scara care înalţi pe cei de pe pământ la cer, că prin tine am văzut lumina, stea neapusă, că ai deschis raiul cel închis, mântuirea credincioşilor, vasul mirului celui dumnezeiesc, folositoarea lumii.

Fie ca bucuria pe care a simţit-o Ana, atunci când a zămislit-o pe Născătoarea de Dumnezeu, sau acela în care a dăruit-o Domnului să o simţim şi noi astăzi rod adevărat al rugăciunilor; dar mai cu seamă să ne veselim de dragostea lui Dumnezeu ce se revarsă prin naşterea de prunci ca o binecuvântare a Sa.

Lect. Univ. Dr. Marcel Muntean